Violonistul român care a demonstrat că se poate și „altfel” peste hotare

Prim-violonist, dirijor și profesor pentru colegii săi, la doar 25 de ani – astfel s-a remarcat Mihai Tănăsescu în rândul spaniolilor, și nu numai, sfidând preconcepțiile potrivit cărora românii „nu-s buni de nimic”. 

Poveștile tânărului au atras atenția presei spaniole, „La Opinión de Coruña” publicând un interviu cu românul care la doar 25 de ani demonstrează că se poate și „altfel” peste hotare.

Originar din Târgu Mureș, Mihai a ajuns în localitatea A Coruña în 1992, după ce tatăl său, violoncelistul Gabriel Tănăsescu, a început să cânte cu Opera Simfonică din Galicia (OSG). Tatăl a fost cel care i-a pus vioara în mână încă de la vârsta de cinci ani, ajungând un maestru în urma studiilor efectuate în Spania, dar și în străinătate.

Mihai a cântat împreună cu orchestrele „Joven de Holanda”, „Gistav Mahler Jugendorchester” și „Joven” de la OSG. Alături de cea din urmă a performat la începutul lui iulie, ca prim-violonist.

Pregătirea pentru acest concert a durat doar 10 zile din care. Mihai a fost numit profesorul violoniștilor așa că a împărțit partiturile pe bucăți pentru a putea fi studiate mai bine. „A fost prima dată când am fost profesor, iar elevii au fost foarte ascultători și mi-a plăcut mult să observ că le-am câștigat respectul. La concertul din seara asta (4 iulie, n.r.), voi conduce secțiunea de coarde și, prin asta, îmi voi atinge un țel propus”, precizează tânărul artist român.

Mihai Tănăsescu face parte din orchestra „Joven” a OSG de 11 ani. Ajuns deja la o maturitate artistică, Mihai rămâne modest și spune că încă nu și-a câștigat locul în liga „seniorilor”, mai precis în OSG, ne informează „La Opinión de Coruña”.

În Olanda a urmat și un curs pentru dirijori, dar, deși stăpânește și această artă, recunoaște că e o meserie foarte grea. „Pe moment îmi câștig existența cu vioara și voi continua așa, dar poate într-o zi mă voi plictisi și... cine știe?!”, spune Mihai.

Pentru a ajunge la acest nivel, Mihai mărturisește că nu a avut o copilărie ușoară. Impulsionat de părinți, ambii cu o carieră în acest domeniu (tatăl – violoncelist, mama – pianistă), a lăsat joaca și fotbalul pentru vioară. Deși a avut o copilărie diferită, acum apreciază efortul și le este recunoscător părinților.

„De multe ori, când prietenii mei jucau fotbal, eu eram acasă cu vioara mea. Aveam mai puțin timp liber ca ei, iar de multe ori nu mă înțelegeau. A meritat efortul. Acum prietenii mei vin la concertele și mie îmi face plăcere”, povestește violonistul român în vârstă de 25 de ani.