VIDEO Regizoarea Catinca Drăgănescu: „Am vrut să facem un spectacol în care să vorbim pe limba generaţiei noastre”

Ce se întâmplă când iei textele clasice ale unuia dintre cei mai mari dramaturgi clasici ai istoriei, le amesteci bine, le treci prin "filtrul" contemporan al internetului, iar personajele devin eroi ai jocurilor video? Iese unul dintre cele mai inedite spectacole ale programului 9G la TNB, care se joacă deja cu succes la Sala Mică a Teatrului Naţional.

INTRĂ ÎN DISCUŢIE şi urmăreşte emisiunea în modulul Adevărul LIVE

În studioul Adevărul Live, de la ora 14.00, regizoarea Catinca Drăgănescu şi actriţa Cristina Drăghici vin să povestească despre "reţeta" prin care se poate reinventa Shakespeare, în aşa fel încât să devină accesibil şi chiar interesant pentru noua generaţie a iubitoilor de teatru şi Internet.

„Am vrut să facem un teatru care să ne reprezinte, am căutat un punct de întâlnire între cum percepem noi realitatea înconjurătoare şi Shakespeare. Am vrut să vorbim pe limba noastră, a acestei generaţii”, spune regizoarea Catinca Drăgănescu.

„Am pornit de la intriga din regele Lear - şi nu întâmplător am avut premiera în toamnă în plină campanie electorală. Laboratorul nostru a pornit smplu, de la ceva ce ne-am dorit. E un proiect care a pornit organic, ne-am întâlnit cu el câteva săptămâni la mine în sufragerie, câteva luni de zile, după ce am mers şi am cumpărat integrla Shakespeare”.

„Proiectul a durat cam nouă luni, cât durează până vine pe lume un copil”, a spus şi actriţa Cristina Drăghici.

„Spectacolul vrea să ne facă să depăşim pasivitatea. Noi nu avem în acest moment o societate civilă activă, iar în societatea nostră ne scăldăm într-o mare blazare. Iar asta e valabil şi la Shakespeare”, mai spune Catinca Drăgănescu.

Transformarea Cordeliei în Bufon este o formă de a eşua..., explică actriţa Cristina Drăghici rolurile pe care le interpretează în spectacol.

Iniţiativa acestui „9G la TNB” e foarte important şi era necesar şi pentru noi, şi pentru Teatrul Naţional din Bucureşti. Cred că acest proiect e necesar pentru a face liantul între două zone, între care există o scindare, între noi, aceşti veşnic tineri, şi generaţia cealaltă.

„Trebuie să te lupţi cu o obişnuinţă de consum. Noi avem un public care vine pentru vedete, pentru comedie/entertainemnt şi o mică nişă care vine în această zonă independentă să vadă ce se întâmplă. Cred că noi suntem în căutarea unui public al nostru. Iar asta nu e rău deloc.”

Cred că teatrul românesc are o problemă de subestimare a publicului şi îi serveşte ceea ce crede că vrea, or lucrurile sunt ceva mai complexe.