VIDEO Drama românilor plecaţi în Italia

Pelicula „Mar Nero“, cu Dorotheea Petre în rolul unei  emigrante române, va intra în cinematografe din 17 septembrie. Cronica relaţiei dintre Angela (Dorotheea Petre) şi Gemma (Ilaria Occhini), o italiancă bătrână de care aceasta are grijă, înlătură etichetele atribuite românilor din străinătate.

Filmul este inspirat dinr-o poveste reală - bunica regizorului „Mar Nero", Federico Bondi, a fost îngrijită de o româncă în ultimii ani de viaţă - şi propune o abordare emoţională a poveştii românilor plecaţi la muncă în străinătate. În coproducţia Italia-Franţa-România, care a fost filmată la Florenţa şi în Delta Dunării, alături de Dorotheea Petre joacă şi actorii Vlad Ivanov şi Maia Morgenstern.

„Un debut plin de siguranţă", cum creditează filmul lui Federico Bondi cronicarii de la „Variety", „Mar Nero" reuşeşte să pătrundă în culisele prejudecăţilor sociale legate de emigranţii români. Bondi are grijă să introducă în poveste câteva dintre clişeele şi realităţile vieţii unui român care munceşte în străinătate: agresivitatea şi critica din partea celorlalţi - unul dintre personaje o numeşte „ţigancă" pe Angela - , presiunea unor relaţii în care, din start, te afli pe treapta a doua.

De la revoltă la prietenie

În egală măsură acordă spaţiu şi construirii unei relaţii înduioşătoare între tânăra şi timida emigrantă şi orgolioasa şi aristocrata Gemma, relaţie care avansează de la neîncredere la susţinere şi de la revoltă la prietenie, spulberând orice prejudecată legată de emigranţii români prin umanitate. Din păcate, de la jumătate, filmul nu reuşeşte să adâncească şi să „rotunjească" această relaţie, ieşind din matca emoţională şi centrându-se prea mult pe lucrurile exterioare relaţiei - de pildă, destinul amoros al Angelei.

Angela din viaţa reală, subiectul de inspiraţie pentru film, trăieşte şi astăzi la Florenţa unde are grijă de o familie de bătrâni. Dorotheea Petre n-a întâlnit-o, însă, pentru a-şi construi personajul, s-a documentat din poveştile unor români stabiliţi la Florenţa. „Vorbind cu emigranţii şi familiile lor, am înţeles că cel mai trist lucru pentru un emigrant este despărţirea de familie, singurătatea, dependenţa de bunul-plac al celor de acolo şi statutul de cetăţean de categoria a doua", povesteşte Dorotheea Petre într-un interviu acordat pentru „Adevărul literar şi artistic".

Povestea a milioane de români

Despre necesitatea unui film cu emigranţi români, actriţa analizează: „Subiectul e generos şi cu siguranţă ne‑ar ajuta să se facă şi alte filme care să-l ilustreze realist. Sau măcar o campanie socială care să schimbe prejudecăţile legate de emigranţi. Mă bucur că există astfel de iniţiative prin care să vedem că povestea Angelei nu este una singulară, ci este povestea a milioane de români. Există peste două milioane de emigranţi români şi cu siguranţă multe dintre poveştile lor sunt cel puţin la fel de emoţionante". Dorotheea Petre joacă pentru prima dată alături de celebra Ilaria Occhini pe care o descrie drept „o actriţă superbă într-un om superb". În 2006, Dorotheea Petre a primit Premiul special al juriului pentru cea mai bună actriţă, cu rolul din „Cum mi-am petrecut Sfârşitul lumii", la Festivalul de la Cannes, în secţiunea „Un certain regard".