Vă mai amintiţi de... Emil Loteanu

A fost autor a peste 20 de filme, în calitate de regizor şi scenarist, dintre care cele mai cunoscute rămân „Şatra“(1975), „Lăutarii“ (1971) şi „Gingaşa şi tandra mea fiară“ (1978).

Emil Loteanu s-a născut la 6 noiembrie 1936 în satul Clocuşna din judeţul Hotin, atunci parte a Regatului României, astăzi inclus în teritoriul Republicii Moldova. Urmează studii la Liceul Sfântul Sava din Bucureşti. Rămâne orfan de tată şi trece ilegal Prutul, refugiindu-se la casa bunicilor din Colencăuţi.

Este prins şi predat grănicerilor români, care îl trimit la Bucureşti, unde mama sa lucra la Ambasada Sovietică. Încearcă să se înscrie la Institutul de Artă Teatrală din Bucureşti, dar este respins, astfel că cere să fie repatriat, ajungând, înapoi în Clocuşna, în 1952. În perioada 1953-1954 lucrează ca actor la Teatrul dramatic „A.S.Puşkin" din Chişinău.

Urmează cursuri de actorie la Teatrul Academic de Artă (MHAT) din Moscova (1954-1956) şi de regie la Institutul Unional de Cinematografie (VGIK) din capitala URSS (1956-1962). După absolvirea Şcolii de regie, este angajat în anul 1962 la studioul Moldova-film, lucrând în perioada 1973 - 1983 ca regizor la studioul Mosfilm din Moscova.

Debutează ca autor de filme de lungmetraj în anul 1963, cu „Aşteptaţi-ne în zori" (1963). Au urmat filme ca „Poienele roşii" (1966), „Această clipă" (1968) şi „Lăutarii" (1971), cu care a obţinut Premiul Scoica de aur la Festivalul Internaţional de Filme de la San Sebastian (1972). 

În perioada 1987-1992 îndeplineşte funcţia de preşedinte al Uniunii Cineaştilor din Moldova. Fondează „Asociaţia experimentală de creaţie Phoenix-M", revista de teatru şi film „Lanterna Magică". Ca o recunoaştere a meritelor sale în domeniul regiei de film, i s-au conferit titlurile de Maestru Emerit al Artei din Moldova (1969). De asemenea, a primit Premiul de Stat şi Ordinul Republicii. În anul 2001, a primit Premiul pentru excelenţa artei regizorale, decernat la Ateneul Român din Bucureşti.