Un clasic al dramaturgiei ruse
0Joi, 28 ianuarie Un volum cu trei piese de teatru de Anton Pavlovici Cehov va fi distribuit împreună cu ziarul „Adevărul“, la preţul de 10,99 lei. „Livada de vişini“, „Unchiul Vania“ şi „Pescăruşul“ sunt trei dintre cele mai apreciate şi jucate piese ale scriitorului rus Cehov (1860-1904).
Anul 2010 marchează un secol şi jumătate de la naşterea, la Taganrog, pe malul Mării Azov, a acestui prozator şi dramaturg al cărui succes de critică şi public a fost întrecut numai de cel al lui Lev Tolstoi.
Primele povestiri ale lui Cehov au fost scrise pentru bani şi au apărut în diferite reviste ale vremii. Cu timpul, talentul de povestitor mai întâi, de dramaturg apoi l-a impus atenţiei directorilor de edituri şi de teatre.
Absolvent al Facultăţii de Medicină din Moscova, Cehov a practicat această profesie întreaga viaţă. Obişnuia să spună: „Medicina este soţia mea legitimă, iar literatura îmi este amantă".
Întâlnirea cu Stanislavski
Abordarea dramaturgiei a fost marcată de o deziluzie. Aflat pe proprietatea sa de la Melikovo, în apropiere de Moscova, a început să scrie, în 1894, piesa „Pescăruşul". Premiera a avut loc la 17 octombrie 1896, la Teatrul Alexandrinski din Sankt Petersburg şi a fost un fiasco.
Ilustraţie din volumul de Cehov, publicat de Editura Adevărul
Cehov s-a hotărât să renunţe la dramaturgie. Impresionat însă de piesă, directorul teatrului, Vladimir Nemirovici-Dancenko l-a convins pe Stanislavski să o regizeze la Teatrul de Artă din Moscova, în 1898. Noua viziune regizorală, care a accentuat realismul psihologic al textului, l-a impus definitiv pe autor.
Teatrul moscovit i-a comandat alte piese, printre care „Unchiul Vania", pe care Cehov o terminase în 1896, şi „Livada de vişini". Succesul s-a amplificat odată cu trecerea timpului. La premiera piesei „Livada de vişini", care a avut loc în anul morţii autorului, ovaţiile entuziaste ale publicului marcau celebritatea scriitorului, preţuirea lui de către publicul rus.
Moştenirea cehoviană
După mai mult de un secol de la scrierea lor, piesele lui Cehov continuă să suscite interesul regizorilor şi să stârnească aplauzele spectatorilor din întreaga lume. La Festivalul Internaţional Cehov, organizat la Moscova între 26 şi 31 ianuarie, vor fi prezente teatre şi trupe de balet din 14 ţări, fiecare cu propria viziune asupra creaţiei cehoviene.
Regizorii anglofoni vorbesc despre universalitatea mesajului acestui teatru, despre persistenţa în timp a problematicii lui şi despre faptul că el răspunde în egală măsură întrebărilor spectatorilor din Anglia, SUA sau Australia.
În ultimii ani, în România, montări de anvergură au apărut pe scenele teatrelor din Bucureşti şi din alte oraşe, fie că erau semnate de regizori străini, ca în cazul spectacolului „Unchiul Vania" al rusului Lev Dodin, fie de directori de scenă români.
„Pescăruşul", montat de Andrei Şerban la Cluj, cu dublă distribuţie (română şi maghiară), a urmărit tocmai universalitatea operei cehoviene. Accentul pe limbajul gestual fusese, de altfel, o caracteristică a versiunilor semnate de el la Teatrul Shiki din Japonia sau la Lincoln Center din New York.