Ţarul Petru I a impus o taxă pe barbă, după modelul Europei evoluate
0Pe 5 septembrie 1698, ţarul Rusiei Petru I se întorcea dintr-un tur al marilor capitale ale Europei. A doua zi, oamenii s-au adunat la curte, cu gândul că ţarul le va împărtăşi din impresiile sale. În schimb, ţarul a făcut ceva neaşteptat care era de fapt începutul implementării unei taxe neobişnuite.
Ţarul a luat un brici lung şi ascuţit şi a început să radă barba gneralului armatei care a fost atât de uimit, încât a rămas fără reacţie. Petru I a ras, pe rând, toţi curtenii, exceptându-i pe trei dintre ei: patriarhul, un bătrân şi propriul paznic.
Toţi cei care fuseseră raşi, considerau că au comis unul dintre cele mai grave păcate, căci biserica ortodoxă considera că aşa este lăsat bărbatul de la Dumnezeu. Practic, cei care se aflau în vecinătatea ţarului erau forţaţi să renunţe la credinţă în favoarea a ceea ce era considerat progres în restul Europei, scrie coinsweekly.com.
Dacă iniţial doar cei apropiaţi ţarului erau nevoiţi să se radă, la scurt timp, Petru I a decis că şi toţi supuşii trebuie să se conformeze, singurele excepţii fiind ţăranii şi oamenii bisericii. Ceea ce se întâmpla era efectul educaţiei pe care ţarul o acumulase în turul său prin Europa, unde întâlnise europeni vestici moderni care nu mai purtau barbă.
Sesizând potenţialul financiar, Petru I a decis impunerea unei taxe progresive pentru dreptul ruşilor de a-şi păstra barba.
„După, poziţia conducătorului s-a atenuat. Şi-a dat seama că ar putea face bani, permiţându-le oamenilor să poată să aleagă să îşi păstreze bărbile, aşa că a impus o taxă pe barbă...Pentru nobilime şi negustori, taxa putea urca până la 100 de ruble pe an, iar pentru oamenii de rând putea fi mult mai mică- chiar şi numai o copeică. Cei care plătau taxa primeau o monedă- din argint pentru nobilime, din cupru pentru cei de rând”, declara Mark Mancini despre taxă, citat de smithsonianmag.com.