Studiu asupra romanului care nu va muri niciodată: „Ulysses, 732. Romanul romanului“ de Mircea Mihăieş
0Conceput sub forma unui triptic, impresionantul volum „Ulysses, 732. Romanul romanului“ de Mircea Mihăieş, apărut la Editura Polirom în ediţie cartonată, disponibil în curînd şi în ediţie digitală, e prima încercare în România de a face atît o istorie exhaustivă a celei mai celebre cărţi de proză scrisă în limba engleză în secolul XX, cît şi de a expune pentru publicul larg temele, tehnicile şi mizele existenţiale ale acesteia.
Istoria romanului urmăreşte etapele cristalizării ideii şi ale execuţiei proiectului, precum şi complicata poveste ce a urmat după tipărirea semilegală a romanului în Franţa, avatarurile în justiţia americană şi consecinţele pentru destinul cărţii. Ea arată cum „Ulysses“ a devenit un punct de răscruce în evoluţia literaturii secolului XX şi a celui actual, indiferent că a fost vorba de formulele experimentaliste radicale ori de modalităţi de exprimare a culturii populare.
Volumul va fi lansat, în prezenţa autorului, la Tîrgul de Carte Gaudeamus sîmbătă, 19 noiembrie, de la ora 14:30, la standul editurii.
„Figura lui James Joyce se leagă în mintea mea de cîteva reprezentări grafice ori literare. De la portretul lui Stefan Zweig, la desenul-spirală al lui Brâncuşi (şi replica seacă a tatălui scriitorului: «Jim s-a schimbat mai mult decît mi-am închipuit»), de la rîndurile înfiorate ale Sylviei Beach, la fotografia din 1916, făcută în atelierul lui Alex Ehrenzweig din Zürich, la masca mortuară confiscată, într-o decizie macabră, de Carola Giedion-Welcker. Mai apropiate în timp, de propunerile grafice ale Oanei Babeţi şi de minunata interpretare vizuală a lui Devis Grebu, aflată pe coperta acestei cărţi. Iar din vara lui 2016, la Trieste, pe Canal Grande, de statuia baletînd greoi între mişcare şi repaus a unui bărbat obosit, uzat, ezitant şi derutat.
Iată-mă, aşadar, în această după-amiază a lui 14 august 2016, umăr la umăr cu sculptura lui Joyce de pe Ponte Rosso. Indicaţiile celor trei fotografi sarcastici, jucînd scena covorului roşu de la Cannes, mitraliază nemilos: «Eşti prea departe!», «Eşti în afară!», «Eşti mult în spate!». Cuvintele nu sînt descrieri spaţiale, ci judecăţi de valoare. Fiecare propoziţie e o condamnare, o notă de plată pentru îndrăzneala de a mă fi apropiat de inima – fie ea şi de bronz – a mitului. Înfrunt stoic ironiile. La urma urmelor, Joyce n-ar fi avut nimic împotrivă să-l însoţesc pînă de partea cealaltă a podului. Ba poate chiar m-ar fi privit cu acea atenţie politicoasă, încordată şi deopotrivă abstrasă, acordată de el oricărui trecător. Chiar şi unuia sortit să rămînă mereu prea departe şi prea în urmă.” (Mircea Mihăieş)
„A sosit timpul să reconectăm romanul Ulysses la viaţa de zi cu zi a oamenilor reali. Cei mai snobi dintre modernişti au recurs la tehnici dificile pentru a împiedica noile valuri literare să le confişte ideile. Joyce a presimţit că adevărata urgenţă e să-şi apere cartea şi noile valuri literare de specialiştii analfabeţi şi de elitele tehnocrate. În timp ce alţi modernişti se temeau de capetele de hidră ale mulţimii, Joyce a folosit monologul interior pentru a demonstra cît de plină de iubire, complexă şi pozitivă este mintea oamenilor obişnuiţi. Ulysses le conferă acestora tratamentul sărbătoresc ce fusese rezervat cîndva doar aristocraţilor.” (Declan Kiberd)
Mircea Mihăieş (n. 1 ianuarie 1954) este profesor de literatură engleză şi americană la Universitatea de Vest din Timişoara. Între 2005 şi 2012 a fost vicepreşedinte al Institutului Cultural Român. Redactor-şef al revistei Orizont. Volume publicate: De veghe în oglindă (1989), Cartea eşecurilor. Eseu despre rescriere (1990), Femeia în roşu (1990, în colaborare cu Adriana Babeţi şi Mircea Nedelciu), Cărţile crude. Jurnalul intim şi sinuciderea (1995), Victorian Fiction (1998), Masca de fiere (2000), Atlanticul imaginar (2002), Scutul lui Perseu (2003), Viaţa, patimile şi cîntecele lui Leonard Cohen (2005), Metafizica detectivului Marlowe (2008, tradus în Statele Unite în 2014), Despre doliu. Un an din viaţa lui Leon W. (2009), Ultimul Judt (2011), Ce rămîne. William Faulkner şi misterele ţinutului Yoknapatawpha (2012), Istoria lui Corto Maltese, pirat, anarhist şi visător (2014). A primit de patru ori Premiul Uniunii Scriitorilor din România. A publicat şase volume în colaborare cu Vladimir Tismăneanu. Lucrează la o biografie ficţională a personajului Molly Bloom.