„Robin Hood s-ar uita, azi, spre Wall Street“

Festivalul Internaţional de Film a debutat ieri cu proiecţia filmului „Robin Hood“, în regia lui Ridley Scott. Abia ieri Cannes a început să semene cu el însuşi, pentru că cele 24 faimoase trepte au fost acoperite cu covorul roşu.

Altfel, nu chiar departe, mari pânze albastre ca marea mascau şantierul, deja început, menit să schimbe faţa Palatului. Dar privirea lui Cate Blanchett şi a lui Russell Crowe nu a bătut decât până unde vede soacra, cum se spune... I-am amintit, în primul rând, pe ei pentru că „australienii" (ea e născută la Melbourne, el - în Noua Zeelandă) au fost protagoniştii filmului de deschidere, „Robin Hood".

O veche complicitate îl leagă pe fostul Gladiator de regizorul Ridley Scott şi, în numele ei, au resuscitat povestea unui erou care bântuie imaginarul generaţiilor . „Curajos, cinstit" cum l-a născut legenda, puţin şiret şi pragmatic, cum îi cere viaţa, lăsând la buna noastră credinţă judecata. Trişează sau nu când joacă un soi de alba-neagră cu o uluitoare repeziciune de mână (nu pentru un profit material, Doamne-fereşte).

Mai e nevoie să revizităm legendele, să punem ordine, în istorie, pe ecran, şi încă într-una atât de complicată precum cea a Angliei, a Franţei medievale, să ne luăm la întrecere cu vechile icoane, ar putea fi o întrebare. Bănuiesc că este o ispită căreia puţini cineaşti îi pot rezista. Iar Ridley Scott nu este unul oarecare.

Critica încă îl mai caută în luminişul ireal din „Dueliştii" sau în misterele altor filme. Noduri în papură putem găsi oricând, probabil că astfel de filme sunt făcute pentru cei care îşi mai păstrează candoarea.

Crowe, pus pe şotii, a dat răspunsuri glumeţe

Întrebat la conferinţa de presă de ce şi-a asumat şi rolul de producător, Russell Crowe, în mare vervă, a răspuns generos: „Pentru a nu da vina pe alţii". Ce-ar face astăzi Robin Hood? „Probabil că s-ar uita către Wall Street sau s-ar mira de diseminarea informaţiilor în lumea noastră. Nu l-a interesat să se ia la întrecere cu ceilalţi Robini, ci motivaţia umană a eroului său". Bine documentat asupra istoriei, din câte se pare, actorul ne-a arătat şi chipul unuia pus pe şotii.

Crezând că nu-l observă nimeni, înainte de începerea conferinţei de presă, s-a retras într-un colţ pentru a-şi ridica pantalonii, deveniţi, probabil, prea mari după cât a muncit pe platouri.

Glumind tot timpul cu diafana sa parteneră (Cate Blanchett are, o într-adevăr, suavitatea unei flori de magnolia), i-a sărit în ajutor, atunci când actriţa părea că a uitat înrebarea: „Cate, era un compliment, crede-mă". Una peste alta, întâlnirea lor cu ziariştii a fost chiar un spectacol, bun să-i recompenseze pe cei care au ieşit încruntaţi de la film.

Azi, Proiecţie românească

Astăzi, la ora 16.00, va fi prima dintre cele trei proiecţii ale filmului lui Radu Muntean „Marţi, după Crăciun". Nu ştim dacă este bine sau nu să intri în arenă încă din primele zile. Unii se tem că juriul ar mai putea uita (este vorba despre juriul secţiunii Un certain regard, condus de cineasta franceză Claire Denis). Nu prea cred. Cannes este un bun conducător de superstiţii.