Portretul literar al lui William Faulkner, la Editura Polirom

La 50 de ani de la moartea lui William Faulkner, Editura Polirom publică în ediţie cartonată un nou volum semnat de Mircea Mihăieş, „Ce rămîne. William Faulkner şi misterele ţinutului Yoknapatawpha“, o monografie dedicată unuia dintre cei mai reprezentativi scriitori ai literaturii americane din secolul XX.

William Faulkner, distins cu Premiul Nobel în 1949 pentru tehnica sa de creaţie profund originală, care a revoluţionat romanul modern, este scriitorul devenit exponent al unui loc şi al unei culturi anume, nostalgic după acea lume pierdută, neacomodat la valorile civilizaţiei moderne, care a reuşit să fie, vreme de cîteva decenii, una dintre efigiile prozei moderniste şi un stilist de o incontestabilă originalitate.

În studiul dedicat marelui scriitor, Mircea Mihăieş încearcă să determine complicata relaţie a lui Faulkner cu modernitatea, avînd în vedere faptul că personajele sale sînt indivizi din lumea rurală, cu un limbaj şi un comportament caracteristice mediului respectiv, pe cînd modernitatea e aproape prin excelenţă născută din nevoile de exprimare ale civilizaţiei urbane. Începînd prin a ne spune o poveste, Faulkner „ajunge să ne confrunte cu un tratat despre însuşirile - despre cedările, căderile, eşecurile şi prăbuşirile lamentabile - ale fiinţei umane".

Romancierul William Faulkner şi-a petrecut întreaga existenţa în partea de sud a Statelor Unite ale Americii, regiunea marcîndu-i puternic întreaga operă şi mai ales „ciclul Yoknapatawpha", denumit astfel după numele ţinutului imaginar din realul stat Mississippi, pe care prozatorul l-a populat cu personajele sale, reînviind atmosfera Sudului din timpurile indienilor pînă la mijlocul secolului al XX-lea.

„Creatorul comitatului imaginar Yoknapatawpha - cu o suprafaţă de 2.400 de mile pătrate, locuit de 9.313 negri şi 6.298 de albi, după cum aflăm din harta anexată la sfârşitul romanului Absalom, Absalom ! - n-a vrut să fie altceva decât raisonneur-ul unei lumi, povestitorul cu memoria perfectă, fericit să pună pe hârtie - distorsionându-le, ajustându-le, alterându-le şi înnobilându-le - fragmentele de viaţă care pluteau, indiferent şi iresponsabil, prin lumea de servitori negri, cultivatori de pământ, meseriaşi, bone, mici funcţionari, trântori, predicatori, şoferi, escroci, prostituate, aventurieri şi negustori în care trăise." (Mircea Mihăieş)