Portrete ale lui Picasso „pictând“ cu lumină
0Fotograful albanez Gjon Mili a reuşit să realizeze cinci sesiuni foto cu faimosul pictor Pablo Picasso, care îl surprind pe acesta desenând siluete în aer cu ajutorul unui led.
Totul se petrece în 1949, pe când Gjon Mili este trimis de revista „Life“ să realizeze o şedinţă foto cu Pablo Picasso la el acasă, în sudul Franţei. Picasso se arată impresionat de fotografiile lui Mili care surprind o serie de patinatori, sărind în întuneric, având lumini ataşate la patine. Aceste fotografii l-au inspirat pe Picasso şi i-a pus fotografului la dispoziţie 15 minute să facă un experiment. Pictorul a luat un led şi a început să deseneze în întuneric, în timp ce Mili îl fotografia. Rezultatele au fost uimitoare, Picasso dorind să pozeze pentru cinci sesiuni din care au rezultat 30 de fotografii ilustrând siluete provenite din imaginaţia pictorului, publicate sub numele de „Pablo Picasso’s Light Drawings“. Dintre toate aceste desene, cel mai cunoscut este cel denumit „Picasso Desenând un Centaur“.
Primele încercări de „light drawing“
„Light drawing“ sau „light painting“ este o tehnică foto de expunere lungă, într-un mediu întunecat, care surpinde traseul luminii, prin mişcarea sursei.
Această tehnică bine-cunoscută în lumea fotografică, exploatată tot mai des de fotografi de renume şi experimentată de fotografi amatori, a fost descoperită încă din anii 1889 de Étienne-Jules Marey and Georges Demeny, în urma unei cercetări de fiziologie care studia mişcările diferitelor obiecte, de la oameni, la animale. Astfel, Demeny a legat becuri incadescente la încheieturile unui asistent şi a dat naştere primei fotografii „light drawing“: „Pathological Walk From in Front“.
În 1914, Frank Gilbreth şi soţia sa, Lillian Moller Gilbreth, s-au folosit de aceeaşi tehnică pentru a surprinde mişcările muncitorilor, în scopul găsirii unor modalităţi de a creşte productivitatea şi de a simplifica munca angajaţilor.
Primul artist care s-a folosit de tehnica de expunere lungă a fost, însă, Man Ray, un fotograf avangardist, a cărui contribuţie în „light painting“ a venit odată cu seriile sale denumite “Space Writing”(1935), autoportrete în care fotograful descrie linii şi curbe în aer, cu ajutorul unei surse de lumină.