„Perle“ de la televizor

Ce ne dorim de la televiziunile noastre în 2011? Ne dorim multe, dar mai cu seamă să vorbească o limbă română corectă. Acesta ar fi nivelul zero, cel pe care ar trebui clădit întreg demersul jurnalistic.

Dacă despre conţinutul inconsistent al programelor mai putem discuta, în privinţa corectitudinii limbii nu are rost nicio negociere. Asta cu atât mai mult cu cât greşelile de exprimare de la televizor au o incredibilă forţă de influenţă asupra limbii pe care o vorbesc, apoi, telespectatorii. La sfârşitul anului trecut, Consiliul Naţional al Audiovizualului (CNA) a dat publicităţii un raport despre cum se vorbeşte la televiziunile noastre, bazat pe o monitorizare realizată de o echipă de cercetători de la Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan - Al. Rosetti", condusă de Rodica Zafiu. Din acest raport reiese că, din păcate, se vorbeşte foarte prost româneşte la posturile de televiziune de la noi.

De exemplu, unii prezentatori sau moderatori se pare că au ceva împotriva prepoziţiei „pe", atunci când aceasta trebuie să-l însoţească pe „care": „care, de-a lungul anilor, le-am avut" (B1); „toate cunoştinţele care le-a acumulat" (N24 PLUS); „atâta corupţie, care tot statul o poate rezolva" (Prima TV); „ultimul lucru care ai pus" (TVR 1). Alţii, în schimb, iubesc pleonasmul: „şi statul să redevină din nou acţionar" (Pro TV); „dar însă toţi liderii PDL..." (Realitatea TV); „Şi-a dat jos până chiar şi pantalonii" (Kanal D); „vestea morţii sale este foarte fulgerătoare" (Antena 3).

Cât despre dezacordul dintre subiect şi predicat, acesta e la ordinea zilei la televiziunile româneşti: „Fiecare au câte 25 de ani" (Antena 1); „ar fi fost folosite un număr foarte mare de oameni" (Realitatea TV); „sărăcia şi lipsa de perspectivă din România îi împinge pe mulţi să..." (Pro TV); „laptele dat de animale fac ca produsele ce se vând..." (Realitatea TV); „în incidentul de atunci a fost rănit şi colegii de club ai românului" (TVR 2); „la exerciţiu a participat poliţiştii" (TVR 2); „în ofertă va apărea în premieră şi apartamente vechi" (Prima TV); „o ţară amărâtă, care nu ştiam ce e tradiţia" (B1 TV) etc.

Mai rău decât că „nu ştiam ce e tradiţia" e că „nu ştiam" limba română. Parcă ar vorbi personajul Ismail din „Toate pânzele, sus!". Cel puţin, el era simpatic...