"Pariez pe euro-romantism"

0
Publicat:
Ultima actualizare:

marturiseste Gigi Caciuleanu, directorul Baletului National din Chile

- Grozavia atentatelor de la Madrid v-a prins repetand la Constanta "La vie en rose" - un solo Gigi Caciuleanu, de mare rafinament coregrafic care incheie noul spectacol-eveniment "Via Paris... ou bien d'ailleurs" realizat cu Teatrul de Balet "Oleg Danovski" oferit de Ziua Internationala a Francofoniei. Dar cat de "roza" mai poate fi viata intr-o lume terorizata de spaima, de bombe si carnagii?
- Cu cat se intampla lucruri mai urate, mai devastatoare, cu atat este mai mare obligatia noastra de a vorbi despre frumos! Nu am putea exista altfel, ca artisti. Vrem, nu vrem, atentatele de la Madrid se vor resimti intr-un fel sau altul in arta, in dansul de maine. Dar si de azi. Orice se intampla, bine sau rau, e hrana pentru altceva. Cum zice si ritul nostru de Pasti: "Cu moarte, pre moarte calcand". Dansand solo-ul "La vie en rose" - de fapt, o cristalizare a crezului meu artistic, la care am lucrat 30 de ani - incerc sa exprim toate astea, pe intelesul tuturor. Saltul, ridicarea corpului, a mainii, a piciorului, a capului si privirii, toate acestea sunt opusul caderii. Oare nu jucam noi, mereu si mereu, intre hamletianul a fi sau a nu fi? Intre prabusirea spre moarte, spre neant si inaltare sufleteasca, chiar corporala, spre ingeri, spre ceruri. Si, cine stie, poate ca nici nu exista frumos si urat, ci doar minus si plus. Iar aceste bombe care sfarteca vieti poate ca vin din acel inconstient colectiv care s-a imbogatit in negativ, cu o suferinta si incrancenare dincolo de tot ce se poate imagina. Dincolo de toate micile si marile drame personale "de toata ziua"... Cand am venit acum la Constanta, la intrarea in oras am vazut un om cazut la marginea drumului. M-a ravasit imaginea asta. Dar de indata ce am intrat in febra repetitiilor, inconjurat de atata caldura si talent, simtindu-ma aici, din nou, ca la mine acasa, am inteles ca ceea ce ma tine - ca pe noi toti probabil - este faptul ca, atunci cand un om cade, o intreaga omenire se ridica in picioare.
- Ce este, in plan estetic, acest "altceva" din "La vie en rose"?
- Nu stiu si nici nu caut etichetari. Cred insa ca artistul contemporan experimenteaza postmodernism dupa postmodernism. Sau poate, si mai exact, euro-romantism. Reinventarea frumosului. Am vazut spectacole de dans modern deprimant de urate. Un om care face pipi pe scena - cu gandul de a soca, cu orice pret - nu mi se pare interesant. Un artist-creator nu are alta alternativa decat a transforma aceste forte ale distrugerii, ale destramarii, intr-o forta a constructiei.