Oscarurile Teatrului se acordă la Sankt Petersburg în 2018. Festivalul Premiilor Europa pentru Teatru se deschide cu "Hamlet" de Lev Dodiv

În această seară, Festivalul Premiilor Europei pentru Teatru se deschide la Sankt Petersburg cu spectacolul "Hamlet" de Lev Dodin. Premiile Europa pentru Teatru se desfăşoară între 13 şi 17 noiembrie la Sankt Peterburg.

După ediţia a XVI-a, care a avut loc la Roma în decembrie 2017, Premiul Europa pentru Teatru revine la Sankt Petersburg, fiind organizat de  Theatre-Festival Baltic House. În această seară, festivalul se deschide, la Maly Theatre, cu "Hamlet" al celebrului regizor Lev Dodin.

Preşedintele juriului al Premiului Noilor Realităti Teatrale este criticul de artă George Banu. Printre invitaţii români se numără Constantin Chiriac, directorul Festivalului Internaţional de Teatru de la Sibiu, criticii şi specialiştii în teatru, Doina Lupu, Octavian Saiu,  Adrian Mihalache, Oltiţa Cîntec, Irina Ionescu, Raluca Rădulescu.

Premiul Europa pentru Teatru ediţia XVII va fi decernat regizorului Valery Fokin.

Premiul Special va fi acordat lui Nuria Espert.

Lev Dodin (foto) s-a născut În 1944, În Siberia. Tatăl, geolog, şi mama, medic, fuseseseră evacuaţi din Leningradul aflat sub asediu. Viaţa grea din Siberia a continuat şi după Întoarcerea familiei În oraşul devastat de război, În care Dodin a descoperit teatrul: "Teatrul a devenit un refugiu În care eram liber… În mintea mea, plăcerea de a fi Împreună cu ceilalţi s-a asociat pentru totdeauna cu teatrul", scrie el În cartea sa autobiografică Journey Without End.

După absolvirea Institutului de Teatru de la Leningrad, Dodin a montat, timp de aproape 20 de ani, spectacole În diverse teatre sau la invitaţia marilor festivaluri din Rusia şi străinătate, printre care Teatrul Gorki, MHAT, Scala Milano, Festivalul de muzică de la Florenţa, Festivalul de la Salzburg, spectacole care puneau amprenta sensibilităţii ruseşti asupra textelor, iar În cele din urmă i s- a oferit direcţia artistica a Teatrului Maly din Sankt Petersburg. În cei 20 de ani de directorat, Lev Dodin a transformat acest teatru mic Într-un centru de forţă al scenei mondiale. Spectacolele companiei pornesc adesea În turnee şi Îşi uluiesc spectatorii, prin larga lor respiraţie.

Teatrul Maly are un vast repertoriu curent care, mai degrabă decât o colecţie de spectacole este un vast continuum, o uriaşă tapiserie, reţesută mereu, iar Lev Dodin este extrem de dedicat trupei sale, o familie de actori uniţi În jurul regizorului lor vreme de decenii, uneori chiar pe viaţă.

Istoria Premiului Europa pentru Teatru 

Înfiinţat în 1986 ca proiect pilot al Comisiei Europene şi acordat prima dată în 1987, Premiul Europa pentru Teatru este, în general, conferit artiştilor şi instituţiilor teatrale, care, prin activitatea lor, au contribuit la o înţelegere mutuală mai bună între naţiuni. Parlamentul European şi Consiliul European au inclus acest Premiu în cadrul instituţiilor ce prezintă 'un interes cultural european'.

'O caracteristică importantă a Premiului Europa pentru Teatru este deschiderea către toate formele de spectacol,.În ultima perioadă, un aspect important al Premiului Europa a fost această deschidere prin care sunt luate în considerare toate aspectele implicate în construcţia unui spectacol. Începând cu a treia ediţie a Premiului Europa, din 1986, cu premiul oferit lui Anatoly Vasiliev, s-a născut Premiul Europa pentru teatru aşa cum este azi, juriul decizând că premiile ar trebui să reprezinte confruntarea între diversele forme de teatru european. De asemenea, important a fost ca Premiul Europa să se concentreze şi pe regiuni mai mici de pe continent, ce pot avea o perspectivă interesantă asupra teatrului, cum este cazul, în acest an, al companiilor de teatru premiate din Germania şi Marea Britanie. O altă caracteristică importantă a Premiului Europa pentru teatru este că nu e doar o celebrare a celor premiaţi, dar este şi un cadru monografic de explorare teatrală în care se cunoaşte opera laureaţilor. Astfel, se cunoaşte partea creativă a spectacolelor', a explicat Alessandro Martinez, secretarul general al Premiului Europa pentru Teatru.

Într-un articol din Suplimentul de cultură, criticul Oltiţa Cîntec, care scrie si pe blogurile Adevarul, a făcut un istoric al evenimentului: "Istoria „Europe Theatre Prize/Premiul Europa pentru Teatru“ a inceput in 1987, ca proiect-pilot al Comisiei Europene. La vremea aceea, presedinte al forului era Jacques Delors, iar comisar pentru Cultura, Carlo Ripa di Meana. Melina Mercouri, cea care a lansat si incurajat circuitul capitalelor culturale europene, a susti­nut acordarea Pre­miului, sub patronajul ei acordandu-se la prima editie (in 1987, lui Arianne Mnouchkine si Théatre du Soleil). Un sprijin substantial si constant a venit si dinspre Jack Lang, fost ministru al Culturii in Franta, in prezent presedintele Asociatiei care gestioneaza deliberarile si acordarea.

Dupa numai trei ani de la prima editie, in 1990, Premiul Europa pentru Teatru si-a adaugat un confrate, Premiul „Europe Prize Theatrical Realities/Premiul Europa pentru Realitati Teatrale“, vizand initiativele innoitoare din campul teatral. Competitia a cunoscut extensii, caci mediul artelor spectacolului a primit-o foarte bine, ca pe o modalitate de a reliefa personalitati inovatoare ale creatiei scenice. Astfel incat, din 2002, „Europe Theatre Prize“ a fost recunoscut de Parlamentul European si de Consiliul European ca „organizatie de interes cultural european“, emblema devenind o recunoastere a rezonan­­telor crescande pe care le-a obti­nut intr-un timp scurt, in perimetrul artistic al continentului.
 
„Europe Prize Theatrical Realities/Premiul Europa Realitati Teatrale“ isi concentreaza atentia asupra „interdisciplinaritatii, integrarii si cooperarii dintre teatru si alte arte“, cum se precizeaza in regulamentul de acordare. Distinctia „tinteste si incurajeaza ten­dinte si initiative teatrale europene, in toate formele, articularile si expresiile, privind, de asemenea, muzica si dansul ca variante de expresie ale teatralitatii“. Ceea ce urmareste Premiul „Europa Realitati Teatrale“ este sublinierea calitatilor surprinzatoare ale unei opere, valoarea unui creator, el putand fi acordat unei companii, unui artist, unui ansamblu, ca „o oportunitate pentru intalnirea si confruntarea diferitelor moduri de expresie ale teatrului european“. Pe langa „caracterul inovativ si originalitatea operei“, unul dintre criterii, nu definitoriu, dar luat in calcul, este si varietatea geografică.
 
Juriul care decide atribuirea Premiului ia în considerare o baza de consultare foarte largă, apelând la un consiliu extins alcătuit din membri ai Uniunii Teatrelor Europene, Asociatiei Internationale a Criticilor de Teatru, Institutului International de Teatru al UNESCO, Asociatiei Festivalurilor Europene si ai Europa: Uniunea Scolilor si Academiilor de Teatru, fosti laureati, fosti membri ai juriilor, reprezentanti ai unor festivaluri europene de prim rang, critici de la cele mai importante publicatii. In ideea unei acoperiri cat mai cuprin­zatoare a ceea ce se petrece mai nou si mai interesant pe scena continentala, fiecare expert solicitat sa faca nominalizari are drep­tul sa propuna sase artisti sau companii, toate nominalizarile fiind confidentiale.

Pana acum, au fost premiati ar­tisti si organizatii din Belgia, Cehia, Elvetia, Finlanda, Franta, Germania, Italia, Islanda, Lituania, Letonia, Marea Britanie, Olanda, Polonia, Portugalia, Rusia, Serbia, Spania, Suedia, Ungaria. Prin­tre ei se afla Anatoli Vassiliev, Eimuntas Nekrotius, Cristoph Marthaler, Simon McBurney, Royal Court Theatre, Alvis Hermanis, Thomas Ostermeier, Romeo Castellucci, Rimini Protokol, Sasha Waltz, Kristof Warlikowski, Pipo Delbono, Rodrigo Garcia, Joel Pommerat etc.

Ceremonia de la editia a XIII-a a fost gazduita de Festivalul Shakespeare de la Craiova (2016). Abia anul trecut, i-a revenit lui Silviu Purcarete un Premiu special din partea prese­dintelui Juriului, criticul de teatru George Banu, si a institutiilor organizatoare ale evenimentului". ( Datul în spectacol, România şi Premiul Europa pentru Teatru, de Oltiţa Cântec, Suplimentul de Cultură, iunie, 2017)