O comoară imposibilă

„Uimitoarele peripeţii ale jupânului Antifer“, de Jules Verne, va fi distribuit miercurea viitoare, împreună cu ziarul „Adevărul“, la preţul de 10,99 lei. Romanul povesteşte, în cheie umoristică, o aventură fabuloasă, în căutarea unei comori pe cât de dorită, pe atât de inaccesibilă.

Apărut pentru prima dată sub formă de foileton în publicaţia franceză „Magasin d'Éducation et de Récréation" (Revista de educaţie şi recreaţie) pe parcursul anului 1894 - de la 1 ianuarie la 15 decembrie -, „Uimitoarele aventuri ale jupânului Antifer" a apărut apoi într-un volum, la finele aceluiaşi an, la Editura Hetzel din Paris, făcând parte din seria „Voyages extraordinaires" („Călătorii extraordinare").

Intriga cărţii se centrează asupra unei călătorii întreprinse în scopul descoperirii locului exact care tăinuieşte o comoară fabuloasă. În căutarea indiciilor, personajul principal, Pierre Servan Malo, un breton impulsiv şi dur din fermecătorul oraş-port francez Saint-Malo, va călători din Bretania până în Tunisia, ajungând în Golful Guineei, apoi în Edinburgh, pe coasta de est a Scoţiei, în oraşul elveţian Spitzberg şi, în cele din urmă, în Sicilia. Totul, doar pentru a descoperi, în final, mai mult o sănătoasă învăţătură de minte decât comoara mult-visată.

Periplu aventuros

În 1831, bogatul egiptean Kamyl-Pasha, „a cărui avere, adunată de-a lungul a nenumărate generaţii, se număra printre cele mai mari din ţară", îşi îngropa avuţiile în stânca unei insule necunoscute, pentru a o îndepărta de cupiditatea familiei sale. 31 de ani mai târziu, îl descoperim în Saint-Malo pe Pierre Antifer meditând asupra unui document primit prin testament de la tatăl său.

Acesta din urmă dobândise actul de la însuşi Kamyl-Pacha, căruia îi salvase viaţa cu ani în urmă. Documentul dezvăluia latitudinea punctului geografic în care se găsea comoara, rămânând ca ulterior Antifer să afle şi longitudinea acestuia. Cum jupânul Antifer primeşte vizita notarului Ben-Omar, trimis de Saouk, ultimul moştenitor al lui Kamyl-Pacha, care îi dezvăluie francezului informaţia atât de mult râvnită, el decide să pornească călătoria în scopul descoperirii comorii ascunse. Îi ia ca însoţitori pe Gildas Tregomain, un prieten de-ai săi, şi pe nepotul Juhel, care acceptă aproape împotriva voinţei sale, fiind foarte nerăbdător să se căsătorească cu frumoasa Enogate. Nunta este însă amânată şi cei trei pornesc aventura.

Dar lucrurile nu stau atât de simplu. La adresa indicată până acum nu se găsesc decât noi indicii pentru o destinaţie următoare. Astfel că, din Muscat, capitala Omanului, cei trei sunt direcţionaţi către Malta. Acolo, îi aşteaptă un nou indiciu, astfel că iată-i pe drum încă o dată, de data aceasta spre Edinburgh. Acolo preotul Tyrcomel refuză să îi ofere lui Antifer indiciile căutate, numai că violentul Saouk le va descoperi tatuate pe corpul acestuia.

Deznodământ comic

Grupul aventurierilor se îmbarcă către Spitzberg, dar tot ce găseşte acolo este un document ilizibil, care face imposibilă localizarea finală a comorii. Bolnav şi dezamăgit, Antifer este nevoit să se întoarcă la Saint-Malo, spre fericirea lui Juhel, care se poate, în sfârşit, căsători cu iubita sa, Enogate.

Pe neaşteptate, Enogate îi sugerează, involuntar, indiciul final lui Antifer. Numai că bretonul descoperă, de asemenea, că insula Iulia, în apropierea Siciliei, pe care se află comoara, se scufundase în apele mării cu ani în urmă, odată cu comoara atât de căutată. După toate peripeţiile înfruntate în goana după avuţia care nu mai există, lui Antifer nu îi mai rămâne decât să trateze cu umor întreg episodul.