Nadia Gray, vedeta de origine română care a făcut furori cu scena de striptease din capodopera lui Fellini, „La dolce vita”

Frumuseţea actriţei de origine română Nadia Gray l-a fascinat nu numai pe cunoscutul scriitor Ionel Teodoreanu, ci şi pe celebrul regizor Federico Fellini, care i-a oferit un rol în capodopera sa, „La dolce vita”. Fugită din România, Nadia şi-a construit o carieră impresionantă la Hollywood, jucând în peste 70 de producţii.

Născută în Bucureştiul interbelic, dintr-o mamă basarabeancă şi un tată rus, Nadia Kujnir-Herescu îşi dorea de mică să devină vedetă. La doar 15 ani, tânăra de o frumuseţe orbitoare, aşa cum o descriu ziarele vremii, debutează pe scena de la Majestic.

Iubirea neîmpărtăşită a lui Ionel Teodoreanu

De pe scena teatrului din pasajul Majestic îi răpeşte inima tânărului avocat Ionel Teodoreanu, autorul romanului „La Medeleni”.

„Era în timpul războiului, când pe scena teatrului din pasajul Majestic apărea un exemplar de lux al frumuseţii feminine. Vederea ei, ca o lovitură de trăsnet pentru vestitul curtezan, a fost fatală. Din clipa când a văzut-o, el n-a mai avut linişte şi somn, pentru că toate încercările de a se apropia de femeia devenită a visurilor şi a destinului, cum zicea, i-au fost zădărnicite. Mesajele trimise prin scrisori, versuri şi buchete de flori au rămas fără efect şi total ignorate. Îndrăgostitul se plângea acum cu amărăciune prietenilor şi prietenelor, fără cea mai mica jenă", a povestit în urmă cu doi ani Vlaicu Barna, un amic de-al autorului, pentru „Adevărul”.

„De la această nereuşită, care l-a costat mult, Ionel Teodoreanu a început să fie văzut în faţa paharului, el, care se delimita totdeauna de aura bahică a bunului său frate Păstorel, şi la masă nu bea decât rar o sută de grame de vin îndoit cu apă", a mai relatat Barna.

Prima iubire, întâlnită în timpul unei aterizări de urgenţă

După cel de-al doilea Război Mondial, Nadia şi-a întâlnit prima iubire: aristocratul Constantin Cantacuzino, cunoscut apropiaţilor sub numele de „Bâzu”. Povestea de dragoste dintre cei doi începe într-un avion, când el pilota aeronava, iar ea era pasageră. În timpul zborului, un motor al avionului a luat foc, iar „Bâzu” încearcă personal să-i liniştească pe pasageri. Chiar şi într-o asemenea situaţie gravă, frumuseţea Nadiei n-a trecut neobservată.

Cei doi se căsătoresc în acelaşi an, iar în 1947 se hotărăsc să fugă din ţară, ca să scape de odiosul regim comunist. La timpul respectiv, „Bâzu" fiind şi pilotul personal al Anei Pauker, reuşeşte să-şi trimită soţia la filmări în Italia. La 13 ianuarie 1948, a fost desemnat să efectueze un zbor de pasageri la Milano. Ajuns la destinaţie, predă avionul secundului său şi cere azil politic.

Debutul în cinematografie a venit în 1948, când a fost distribuită în producţia franco-austriacă „L'Inconnu d'un soir”, în care a jucat alături de Claude Dauphin. Nadia a obţinut chiar rolul principal, cel al unei ospătăriţe tinere care viseară să devină mare vedetă.

În timp ce îşi deplinea îndatoririle de soţ a „Bâzului”, Nadia şi-a continuat ascensiunea în plan profesional. Au urmat producţii precum „Monsignor”, „The Spider and The Fly”, „Puccini”, „Valley of Eagles”, „Night Without Stars” şi  „The Captain's Table”. Printre partenerii de film ai Nadiei se numără Marcello Mastroianni, Vittorio de Sica, Rossano Brazzi, Errol Flynn, Maurice Ronet şi Gabriele Ferzetti.

Nadia şi soţul ei se stabilesc în anii '50 în Spania, iar în 1958 „Bâzu” moare la Madrid, la vârsta de 53 de ani.

Nadia, fata cu striptease-ul din capodopera lui Fellini

Totuşi, momentul pentru care Nadia Gray a rămas în memoria publicul internaţional este cunoscutul striptease din capodopera lui Fellini, „La dolce vita”. În finalul filmului, Nadia, care interpretează o damă de societate plictisită şi de moravuri uşoare, îşi sărbătoreşte divorţul făcând striptease în timpul unei petreceri date la ea acasă.

Cariera Nadiei continuă şi peste Ocean, acolo unde se stabileşte în anii '60. În 1964, dobândeşte cetăţenie franceză, iar trei ani mai târziu se mărită cu avocatul american Herbert Silverman, alături de care se stabileşte în America.

În 1976, se retrage complet din cinematografie, însă începe să lucreze ca artistă în saloanele de cabaret.

Moare în urma unui atac cerebral la 13 iunie 1994, în Manhattan, New York, la vârstă de numai 70 de ani, lăsând în urmă un soţ şi doi copii vitregi.