Moştenitorul „Cuminţeniei Pământului“ rupe tăcerea: „Cu chiu, cu vai statul se agită să ne dea un sfert din valoarea lucrării“

„Brâncuşi era sărac şi a găsit o bucată de piatră în subsolul Parisului“, povesteşte Dinu Viloiu, în vârstă de 73 de ani. Cel care-a luat cu japca sculptura este M.H. Maxy, artist important, pe atunci director al Muzeului de Artă, iar printre cei care-au refuzat moştenirea lui Brâncuşi se află Sadoveanu şi Eugen Jebeleanu. Directoarea MNAR, Roxana Theodorescu, i-a ameninţat pe moştenitori, spunând că sculptura nu va părăsi muzeul niciodată.

Dinu Viloiu, fiul Paulei Ionescu şi nepotul inginerului-constructor Gheorghe Romaşcu, primul proprietar al sculpturii „Cuminţenia Pământului“, a povestit aventurile prin care a trecut opera de artă, de când a plecat din atelierul lui Constantin Brâncuşi în casa familiei Romaşcu, fiind apoi confiscată de comunişti şi recăpătată cu greu de moştenitori.

”Lucrarea se afla la doamna Cecilia Storck, iar în scrisoarea trimisă de Brâncuşi lui Gheorghe Petraşcu, prieten bun cu bunicul meu, el îi spunea: «Mă bucur că a cumpărat-o prietenul Romaşcu şi că lucrarea rămâne în ţară. Ai grijă să-mi vie banii». Bunicul a cumpărat lucrarea şi a dus-o acasă, unde stătea la intrare”, începe Dinu Viloiu povestea, pentru agenţia de presă News.ro.

„Bunicul a proiectat bulevardul Banu Manta“

”Singurul lucru amuzant din toată treaba asta este că bunicul, când intra, punea cheile în braţele ei şi-i spunea «tu să păzeşti casa»”, spune Viloiu. Casa în care trăia familia Romaşcu la începutul secolului se afla pe bulevardul Banu Manta şi, potrivit lui Viloiu, există şi astăzi. ”Au luat din teren şi jumătate din clădire, unde se aflau camerele personalului şi garajul”, mai povesteşte Viloiu.

Din 1910 până în 1957, creaţia lui Brâncuşi a stat ”acasă”, însă imobilul a fost vândut de moştenitorii lui Gheorghe Romaşcu, iar aceasta, confiscată de statul român.

”A fost vândută casa, dar a fost vândută ruină, pentru că au fost furate sobele, parchetul, care era marchetat, apoi cromoanele, care erau aurite şi personalizate. Casa era construită de bunicul, care a proiectat şi bulevardul”,

a mai precizat urmaşul lui Romaşcu.

„Fetiţa asta păzeşte casa“

Acesta a devenit conştient de valoarea sculpturii când i s-a spus: ”fetiţa asta păzeşte casa”. Cu toate acestea, sculptura lui Brâncuşi nu beneficia de tratament special, iar casa lui Romaşcu era plină de opere de artă, mai poveşte Viloiu. ”Bunicul a dorit să o aibă în biroul lui. Urcai nişte scări, o uşă mare, dublă, şi, cum intrai, în dreapta, birou. Era o cameră foarte frumoasă. Avea tapetul verde şi soba maro «umbră arsă». Era o splendoare. Făcuse instalaţie de încălzire cu calorifere numai pe coridoare şi părţile comune, pentru că avea o scară interioară ce ducea sus, la dormitor”, îşi mai aminteşte despre casa copilăriei.

”Când l-au dat afară pe bunicul meu din casă şi i-au pus inclusiv ciorapii, tacâmurile şi cărţile pe trotuar, în Banu Manta, a fost şi ea acolo (sculptura, n.r.). Dar noroc că era atât de specială, încât ăia s-au speriat să o fure”,

mai spune Viloiu. ”Cuminţenia Pământului” a fost un model pentru copiii din casa Romaşcu. ”Şi mie şi fratelui meu ni s-a spus: ea este «Cuminţenia Pământului», deci e foarte cuminte, să fiţi şi voi foarte cuminţi. Bunicul avea umor”, povesteşte amuzat nepotul inginerului. Despre acesta din urmă, Viloiu spune că a fost un iubitor şi un colecţionar de artă. ”În ciuda faptului că era inginer-constructor, cercul său de oameni era format din pictori şi sculptori, precum Gheorghe Tudor - care era foarte sărac, iar bunicul îl ajuta”, mai menţionează Viloiu.

„Au început ameninţările“

Potrivit acestuia, sculptura lui Brâncuşi, proprietate a lui Romaşcu, a ajuns la Muzeul Naţional de Artă (MNAR), după ce, sub pretextul unei expoziţii dedicate artistului român, a fost luată ”pentru o lună” din casa inginerului. ”Au venit patru persoane. Au intrat, împreună cu pictorul şi graficianul Max Hermann Maxy, atunci director al Muzeului de Artă, şi au spus că într-o lună e înapoi. Nici nu ştiu de unde ştiau că o avem, pentru că bunicul nu spunea «ia uite ce mi-am cumpărat».

Au luat-o atunci şi luată a fost. Am făcut memorii, reclamaţii să ne-o restituie. Ne dădeau ordin de înregistrare pe o bucăţică de hârtie şi atât. Le-am şi aruncat, ce să fac cu ele?!”,

mai povesteşte acesta.

Viloiu mai spune că, în urma acestor adrese făcute, au început ameninţările: ”Ne spuneau să ne vedem de treabă, pentru că aparţine statului, pentru că a fost dusă la Muzeul de Artă”.

„Cum intrai dinspre Ştirbei, o vedeai“

”Cuminţenia Pământului” era expusă în MNAR, în încăperea de la intrarea dinspre strada Ştirbei Vodă.

”Cum intrai, o vedeai. Au avut bunul simţ, atunci, să scrie «din colecţia inginerului Gheorghe Romaşcu». După aia a dispărut plăcuţa. Mă duceam să o văd, din când în când”,

spune Dinu Viloiu. Despre scrisoarea trimisă de Constantin Brâncuşi lui Gheorghe Petraşcu, nepotul inginerului afirmă că aceasta a dispărut din casa Romaşcu. ”Este la domnul Paul Rezeanu, fostul director. E scurtă scrisoarea, dar semnată şi datată”, mai spune Viloiu.

”Bunicul a avut două fete: mama mea, acum în vârstă de 92 de ani, şi sora ei, cu trei ani mai mare. În timpul procesului, mătuşa mea a murit, pentru că a făcut un atac cerebral, iar moştenitoare a rămas fiica ei, aşa cum era normal”, explică Viloiu.

„Sadoveanu şi Jebeleanu au refuzat «moştenirea decadent㻓

În procesul care a durat nouă ani, proprietarii au fost reprezentaţi de patru avocaţi, începând cu Paula Iacob. ”Într-o zi, când începusem discuţiile cu Paula Iacob, care nu a venit la nicio înfăţişare - a trimis nişte fete tinere şi a venit soţul ei, iar acţiunea ni s-a respins - m-am întâlnit cu doamna Constanţa Crăciun. Dânsa era, pe vremuri, ministru şi a refuzat «moştenirea decadentă» (aluzie la cum a fost clasificată creaţia lui Brâncuşi de regimul comunist, n.r.), împreună cu domnul Sadoveanu şi domnul Jebeleanu”, a mai explicat Dinu Viloiu.

”Crăciun, care ştia cine sunt, a spus că vine martor la proces. Nu mi-am închipuit că o să moară aşa repede (2002, n.r.). Un alt martor era Carmen Teodoru Răchiţeanu, profesoară de estetică, dar a murit şi ea”, mai spune acesta.

„Roxana Theodorescu i-a ameninţat pe moştenitori“

La momentul începerii procesului, Viloiu îşi aminteşte că directoarea MNAR, Roxana Theodorescu, i-a ameninţat pe moştenitori, spunând că sculptura nu va părăsi muzeul niciodată. ”Şi cu ce insulte şi răbufniri. La proces au venit cu o hârtie despre care au spus că este actul de proprietate. Dar era procesul verbal de transfer al operei de la Consiliul Culturii şi Educaţiei Socialiste către Muzeul Naţional de Artă. După aia au spus că a vândut-o bunica. Este adevărat că bunica mea a făcut o ofertă, dar acolo nu e scris Brâncuşi”, mai spune Viloiu.

”Ne-am hotărât să o scoatem din ghearele doamnei Theodorescu, aşa că ne-am dus la Muzeul Cotroceni şi am întrebat: Vreţi să o primiţi? «Sigur că da». Aşa că am mutat-o acolo”.

„Muzeele şi-au bătut joc de sculptură“

La MNAR, opera lui Brâncuşi a suferit uşoare deteriorări. În partea de jos au apărut zgârieturi, iar în deceniile în care a fost în custodia muzeului a fost găurită, pentru a i se monta o tijă de susţinere. ”Au spus că a căzut la cutremur, dar asta nu era plauzibil. Au spart-o cei care au mutat-o. În plus, au găurit-o să-i pună tijă, dar ea stătea foarte bine. Din 1910 până în 1957, nu a păţit nimic în casă, a stat singură. Apoi muzeul i-a pus un borcan şi a făcut o ciupercă”, explică Viloiu.

De cealaltă parte, la Muzeul Cotroceni a fost expusă, mai întâi, în sala Cerchez. ”A fost o greşeală. A fost pusă pe masa rotundă, sub candelabru, dacă e, să-i cadă exact în cap. Dar au mutat-o. Trebuia pusă undeva în perete. Acum stă lângă dormitorul Reginei Maria, într-o nişă”, mai spune nepotul lui Romaşcu.

Statul a oferit iniţial 10% din valoare

Potrivit acestuia, Doina Lemny, doctor în istoria artei, muzeograf-cercetător la Muzeul Naţional de Artă Modernă, Centrul Pompidou din Paris, şi membru în comisia de negociere, a afirmat că Gheorghe Romaşcu a vândut sculptura statului roman, în 1957. ”Dacă a vândut-o, de ce nu a venit cineva cu dovada? La rejudecare, avocatul muzeului n-a avut ce să arate”. Iniţial, sculptura a fost evaluată de expertul Henry Mavrodin, atestat de Ministerul Culturii şi desemnat de instanţă, la 30 de milioane de euro. ”Acum, cu chiu, cu vai se agită să ne dea un sfert din bani”.

Conform spuselor lui Viloiu, ideea ca statul să ofere 2 milioane de euro pentru ”Cuminţenia Pământului” a aparţinut lui Paul Rezeanu. ”El a făcut parte din prima comisie de negociere, unde au fost doi experţi.

Acum, această doamnă Lemny, despre care domnul ministru a spus că e mare expertă, cum să spună aşa ceva? Când ştii că ai vândut un lucru unic în lume, să ţii un proces nouă ani? Înseamnă că erai nebun. S-a făcut control la Ministerul Finanţelor şi nu există nimic”,

a conchis Dinu Viloiu.

Ministerul Culturii, invitat să îşi exercite dreptul de preempţiune

”Brâncuşi era sărac şi a găsit o bucată de piatră în subsolul Parisului şi acea piatră, experizată de geologul român Dan Patrulius, este calcar coloidal”, explică Dinu Viloiu, care s-a născut în 1942. Opera ”Cuminţenia Pământului” a fost realizată în 1907. Lucrarea a fost expusă pentru prima dată în 1910, la Bucureşti. Sculptura este clasată în categoria ”Tezaur” a Patrimoniului cultural naţional.

Paula Ionescu si Irina Voicilă, fiicele lui Gheorghe Romaşcu, au început demersul pentru recuperarea sculpturii de la stat, în 2001. Irina Voicilă a decedat, iar moştenitoarea sa este Alina Şerbănescu. Procesul dintre moştenitori şi statul român a durat din anul 2001 până în 2010. Procesul de predare a operei a durat alţi doi ani. În noiembrie 2012, lucrarea a fost mutată de la MNAR la Muzeul Cotroceni.

Sculptura a fost pusă în vânzare, iar Ministerul Culturii a fost invitat să îşi exercite dreptul de preempţiune. Statul a făcut mai multe oferte,cea mai recentă dintre ele luni, când proprietarii au acceptat suma de 11 milioane de euro. Din aceasta, Guvernul României va plăti 5 milioane de euro, iar pentru restul ei, Ministerul Culturii va lansa o subscripţie publică naţională, după cum a explicat ministrul Culturii, Vlad Alexandrescu.