Mircea Cantor invită, în februarie, două tinere artiste la expoziţia sa de la MNaC

Invitatele artistului vizual Mircea Cantor pentru luna februarie sunt Adina Mocanu şi Alexandra Sand, două tinere aflate la început de drum în domeniul artei. Cele două vor susţine, pe 10 februarie, începând cu 19.00, momente artistice în sala mare a expoziţiei „Quod Erat Demonstrandum“ (Q.E.D.), vernisată de Mircea Cantor în aprilie 2013, la Muzeul Naţional de Artă Contemporană (MNaC).

La expoziţia „Q.E.D.“, deschisă din aprilie 2013 până pe 13 aprilie anul acesta, Mircea Cantor a adus la Bucureşti o mare parte dintre lucrările sale de succes pe plan internaţional, creând, practic, o expoziţie din alte expoziţii. În fiecare lună, artistul a invitat, la „Camera de oaspeţi“ a expozitiei, diverse personalităţi la  evenimentele sale lunare, printre care Andrei Şerban, Geta Brătescu, Victor Man, Ciprian Mureşan şi alţii. 

Mircea Cantor descrie evenimentul astfel: „Un performance de o singură seară, pe cât de minimal pe atât de intens, dat fiind ritmul specific pe care cele două artiste îl impun. Dincolo de referinţe în istoria artei şi trimiteri de genul: cartografierea spaţiului muzeului cu corpul artistului (Alexandra/vertical, Adina/orizontal), dincolo de a umple cubul alb cu prezenţa artistului, dincolo de a lăsa urme în locul unde te afli sau treci (memoria spatiu/corp), dincolo de aspectul meditativ şi 'self-engaged' al performance-ului, cele două artiste propun o lectură în ralanti a timpului - a timpului lor şi al nostru ca spectatori. O buclă ce o deschidem atunci când intrăm în sală şi o închidem în momentul în care vom ieşi“. 

Artistele Alexandra Sand şi Adina Mocanu, în timpul performance-ului FOTO Arhivă personală

Totodată, un alt artist prezent, pe 10 februarie, la MNaC este Miklós Onucsán, „un pion important pe tabla de şah a artei, este de fapt pionul ce se transformă in orice altă piesă odată ajuns la capătul opus al tablei. Miklos Onucsan este printre puţinii artisti pe care îi ştiu, care nu a încetat să se reinventeze cu fiecare lucrare, ca şi cum nu ar dori să îl fixăm intr-o grilă, ca şi cum are întotdeauna un concept nou ce vrea să îl propovăduiască“, spune Cantor despre el. 

De acestă dată, în „Camera de oaspeţi“ intervine cu o serie de lucrări intitulate „Further Future Gifts (to Mircea Cantor)“ - un ansamblu de armături de jerbe mortuare, realizate din nuiele şi agăţate simplu pe perete. Miklós sublimează aceste obiecte comune şi uneori fastuoase ale înmormântării într-un ultim act de vanitate.