Mărturii ale persoanelor aflate în moarte clinică: „Am simţit o prezenţă maternă care m-a pus să număr invers de la cinci şi m-am trezit”

Mărturii ale persoanelor aflate în moarte clinică. Cel mai mare mister al existenţei umane este legat, destul de ironic, de sfârşitul acesteia. Ştiinţa nu ne poate oferi nicio certitudine în acest sens momentan, iar singurele indicii ar putea fi mărturiile celor care s-au aflat la limita dintre viaţă şi moarte.

Moartea clinică, din punct de vedere medical, este denumirea unei stări aparte de semi-funcţionare a organismului uman, în care funcţiile vitale au încetat, dar creierul nu este afectat în mod ireversibil, şi poate comanda chiar o respiraţie firavă. Persoanele aflate în moarte clinică au şansa de a fi resuscitate – însă aceasta scade cu fiecare minut care trece, iar după 10 minute devine cert că pacientul va suferi leziuni ale creierului.

Despre moartea cerebrală există multe poveşti şi mituri, pornite de la persoane care au trecut prin această stare şi, în unele cazuri, stilizate de următorii povestitori. Experienţe extracorporale, diverse halucinaţii sau viziuni înceţoşate sunt constatate destul de des în aceste mărturii – transmiţând ideea că psihicul uman sesizează lupta fizicului cu moartea.

Popularul forum Reddit găzduieşte pe secţiunea generalistă askReddit un fir de discuţii în care persoanele care au fost resuscitate din moarte clinică sunt rugate să povestească experienţa lor la limita morţii. 

Mărturii ale persoanelor aflate în moarte clinică: „E o senzaţie paşnică”

Cel mai popular răspuns, după voturile utilizatorilor, este, surprinzător, unul care nu prezintă niciunul dintre aceste elemente:

„Am leşinat la o întâlnire în interes de serviciu în februarie 2014 şi nu am avut puls sau ritm cardiac pentru cinci minute. Ultima secvenţă memorată s-a petrecut cu o oră înainte de acccident, şi următoarea a venit două zile mai târziu, când m-am trezit dintr-o comă indusă medical. Nu-mi aduc aminte de nimic între cele două memorii, şi cred că amnezia anterogradă este metoda minţii de a ne spune că nu trebuia să ştiu ce s-a întâmplat de fapt.”

Un alt utilizator cu un răspuns popular oferă o mărturie destul de des împărtăşită, despre un sentiment de pace care învăluie pacientul:

„Îmi faceam o angiogramă, cu ochii larg deschişi uitându-mă la monitor şi vorbind cu doctorul. Toată lumea a început să se panicheze la un moment dat, iar lumea mea a devenit uşoară şi înceţoşată, şi viziunea mea a devenit neagră. Următorul lucru pe care mi-l amintesc este căam deschis ochii şi am auzit un doctor zicând „L-am stabilizat”. A fost mai mult o senzaţie paşnică decât orice altceva.”

Mărturii ale persoanelor aflate în moarte clinică: „Mi-am văzut trupul inconştient şi întins pe targă”

Însă printre răspunsuri se numără şi utilizatori care îşi aduc aminte de experienţe extracorporale, precum un fost student care a făcut supradoză cu somnifere:

„Mi-aduc aminte bucăţi din drumul spre spital, dar nu văzut din corpul meu. A fost cel mai ciudat lucru pe care l-am păţit. Poate a fost un vis, dar mi-am văzut trupul inconştient şi întins pe targă în ambulanţă, şi am observat că asistentul care mă îngrijea avea părul vopsit verde.”

În fine,un alt utilizator care a intrat în moarte clinică după ce s-a înecat într-o piscină la opt ani descrie şi o atingere maternă:

„M-am trezit subit la marginea piscinei doar ca să văd cum doi salvamari îmi trăgeau trupul din piscină (...) Am început să realizez că sunt pe cale să mor, iar atunci o senzaţie intensă de atingere caldă, maternă a început să se materializeze în jurul meu, insistând să mă calmez şi spunându-mi că n-am pentru ce să-mi fac griji. Nu ştiu cine era, dar m-a pus să număr invers de la 5 la 1, iar la 1 m-am „trezit” în ambulanţă, de parcă cineva m-ar fi aruncat cu tunul din piscina în care mă înecasem direct în vehicul”.