Mariana Drăgescu, singura femeie-pilot în viaţă din al Doilea Război Mondial, înaintată în funcţie la vârsta de 100 de ani

O ştire apărută, vineri, "a spart" monotonia de final de săptămână în care se complace de obicei, atunci când nu sunt evenimente notabile, mass-media din România.

Ministrul Apărării, Corneliu Dobriţoiu, a înaintat-o în gradul de comandor în retragere pe Marie-Ana-Aurelia Mariana Drăgescu, pilot în escadrila sanitară, supranumită "Escadrila Albă", care a împlinit astăzi 100 de ani, informează scurt un comunicat al MApN.

„Doamna Drăgescu este singura femeie-pilot în viaţă, care a luptat în cel de-al Doilea Război Mondial pe ambele fronturi şi a contribuit la salvarea vieţii a peste 1.500 de militari. În cadrul unei scurte ceremonii marcate de emoţie, cu prilejul căreia doamna Drăgescu a fost decorată cu Emblema Onoarea Armatei României, ministrul Dobriţoiu a spus că este o mare onoare să participe la sărbătorirea centenarului «acestei legende vii» a aviaţiei româneşti", se arată în comunicat. Marie-Ana-Aurelia ( Mariana) Drăgescu a început să zboare în dublă comadă în anul 1935, obţinând al şaptelea brevet feminin din România. În anul 1937 a fost încadrată la Aeroclubul Regal, apoi, din iunie 1940, la Ministerul Transporturilor, Navale şi Aeriene, în funcţia de pilot. A fost mobilizată şi, din anul 1941, a plecat pe front făcând parte din Escadrila Sanitară, supranumită Escadrila Albă, participând la război pe ambele fronturi, până în ultima zi.

Dacă despre Mariana Drăgescu aflăm într-o frază scurtă cine a fost şi de ce merită înaintată în grad, despre "Escadrila Albă" nici un cuvânt. Probabil, cei responsabili cu presa din MApN au fost prea ocupaţi pentru a se ocupa de o minimă documentare despre "Escadrila Albă". Oferim cititorilor un minim de informţii despre "Escadrila Albă"

"Escadrila Albă"

«Escadrila Albă (mai târziu Escadrila 108 Transport uşor) a fost numele unei unităţi româneşti de avioane sanitare pilotate de femei, care a activat în timpul celui de-al doilea război mondial. În acea perioadă România a fost singura ţară din lume ce dispunea de o astfel de escadrilă. Escadrila era formată din avioane mici, tip RWD-13, de fabricaţie poloneză. Numele escadrilei îşi are originea în faptul că avioanele sanitare erau vopsite în totalitate în alb. Avioanele aveau aplicate cruci roşii pe fuzelaj şi aripi. Cu toate că aparatele de zbor aveau însemnele unor avioane sanitare, sovieticii nu au ţinut cont de acest aspect şi au atacat aceste avioane ca pe orice alt tip de avion militar. Prin urmare, la sfârşitul anului 1941 avioanele escadrilei au fost vopsite în culori de camuflaj.

Ideea înfiinţării unei escadrile sanitare care să aibă ca piloţi femei i-a aparţinut prinţesei Marina Ştirbey. A fost creată după modelul organizaţiei finlandeze Lotta Sward. Escadrila a început să funcţioneze ca urmare a cererii adresate Ministerul Aerului de către Marina Ştirbey în anul 1939.

Din Escadrila Albă au făcut parte la început următoarele aviatoare: Mariana Drăgescu, Virginia Duţescu, Nadia Russo, Marina Ştirbey şi Irina Burnaia.

În august 1942, Escadrila Albă este redenumită Escadrila 108 Transport Uşor. Escadrila este mutată la Stalingrad, pe aerodromul de la Kotelnikovo, iar mai apoi la Plodovitoje şi celorlalte aviatoare li se alătură Victoria Pokol, Maria Nicolae, Stela Huţan şi Smaranda Brăescu», scrie enciclopedia României.