Marchizul de Favras, la vederea ordinului său de execuţie: „Observ că aţi făcut trei greşeli de ortografie”
0Pe 19 februarie 1790, Thomas de Mahy, marchiz de Favras (26 martie 1744- 19 februarie 1790) era executat pentru că încercase să apere familia regală. Deşi nu existau dovezi solide pentru a fi găsit vinovat, marchizul şi-a acceptat soarta cu demnitate.
Născut în 1744, într-o veche familie de nobili, marchizul de Favras era un regalist înflăcărat. Deşi iniţial acceptase trecerea de la o monarhie absolută la o monarhie constituţională cu parlament, a devenit rapid decepţionat de revoluţie, de violenţa ei şi de lipsa de consideraţie crescândă faţă de familia regală.
Dorindu-şi o contrarevoluţie, marchizul de Favras s-a implicat în planurile de salvare a regalităţii iniţiate de Contele de Provence, fratele lui Louis al XVI-lea. Totuşi, acesta le-a divulgat planurile şi unor ofiţeri din Garda naţională, care l-au trădat.
La scurt timp, prin Paris, a început să circule un pamflet conform căruia Thomas de Mahy ar fi plănuit să salveze familia regală din palatul Tuileries, să îl declare pe Contele de Provence regent şi să îi omoare pe ministrul de finanţe (Jacques Necker), pe comandantul Gărzii Naţionale (Marchizul de Lafayette) şi pe primarul Parisului (Jean Sylvain Bailly). De asemenea, se spunea că aranjase să cumpere 30.000 de soldaţi cu ajutorul cărora să instituie asediul asupra oraşului.
În consecinţă, marchizul şi soţia lui au fost arestaţi şi închişi în Închisoarea Abbaye.
Contele de Provence l-a renegat pe Favras în Comuna din Paris.
„Din ziua în care în a doua adunare a notabililor, m-am declarat preocupat de întrebările fundamentale care divid gândurile oamenilor, nu am încetat să cred că o mare revoluţie este iminentă; că regele, prin intenţiile sale, prin virtuţile sale şi a rangului său suprem, ar trebui să fie în fruntea ei căci nu-i poate fi avantajos naţiunii fără să fie la fel şi monarhiei; şi, în cele din urmă, autoritatea regală ar trebui să fie păvaza libertăţii naţionale, iar libertatea naţională, baza autorităţii regale”, ar fi spus contele, citat de historyandotherthoughts (blogspot).
Favras a ajuns să fie urât de toată lumea, iar două săptămâni mai târziu, a fost despărţit de soţie şi trimis la Grand Chatelet pentru a fi judecat. Aici a fost păzit cu băgare de seamă pentru ca oamenii să nu îl ucidă. Procesul ar fi durat aproximativ două luni din cauza lipsei de dovezi şi a mărturiilor unor persoane confuze.
Principala acuză care i s-a adus lui Thomas de Mahy, marchiz de Favras, a fost aceea că plăunuia să aducă trupe în Paris. Totuşi, nu au existat dovezi în acest sens, cu excepţia unei scrisori primite de la Marchizul de Foucault.
„Unde vă sunt trupele? Din ce direcţie vor intra în Paris? Mi-ar plăcea să fiu parte dintre ele”, i-ar fi scris marchizul de Foucault.
Totuşi, aceasta nu constituia o dovadă solidă, în special pentru că nu se ştia nimic de existenţa acelor trupe.
Portretul lui Thomas de Mahy , 1790, de Nicolas Bernard Lépicié (French, 1735–1784) (Foto:artnet.com)
În ciuda lipsei dovezilor, pe 18 februarie 1790, marchizul a fost găsit vinovat şi condamnat la moarte.
„Mi-e extraordinar de milă de voi dacă simpla mărturie a doi oameni este îndeajuns pentru a condamna o persoană nevinovată”, le-ar fi spus marchizul condamnat judecătorilor, citat de historyandotherthoughts (blogspot), după ce şi-a auzit sentinţa.
De asemenea, la vederea ordinului de execuţie, marchizul de Favras ar fi spus : „Observ că aţi făcut trei greşeli de ortografie”.
A doua zi avea să fie executat. Pe eşafod, la Place de Grave, marchizul i-a rugat pe oameni să se roage pentru el, după care s-a întors către călău, spunându-i: „Hai, prietene, fă-ţi datoria”.
Oamenii au ovaţionat, iar unii ar fi strigat: „din nou!”. Cu mare dificultate, Garda naţională i-a împiedicat să îi rupă trupul în bucăţi şi să îi înfigă capul într-o suliţă.