Lucian Boia a lansat volumul „Cum am trecut prin comunism“ la Bookfest: „Critica şi autocritica ţineau de ritualul de partid“

Profesorul şi istoricul Lucian Boia, care a lansat, sâmbătă, la Bookfest cartea "Cum am trecut prin comunism. Primul sfert de veac", apărută la editura Humanitas, "un roman de familie şi de formaţie", aşa cum l-a caracterizat istoricul Ioan Stanomir.

"Eram în ultimul an de facultate, când m-a chemat la partid Iorgu Stoian, profesor de epigrafie, având pe atunci şi mai ştiu eu ce funcţie în biroul de partid. Mi-a spus că e cazul să-mi fac autocritica. Eram foarte slab, aproape nul, la autocritică. Ce noimă are să spui că nu eşti de acord cu tine însuţi? Critica şi autocritica ţineau însă de ritualul de partid şi alcătuiau împreună o strategie bine gândită şi eficientă de devalorizare a individului, supus tirului celorlalţi şi obligat – culmea! – să-şi dea el însuşi lovitura de graţie, după modelul proceselor staliniste. Ce era să răspund? I-am zis că, sigur, îmi voi face autocritica. Şi mi-am făcut-o în felul meu… spre supărarea lui Iorgu Stoian, care a ţinut să-mi spună că nu aşa ne-a fost vorba. Totuşi, în ciuda insuficienţelor mele, partidul mă dorea! Şedinţa organizaţiei de partid la care s-a votat primirea mea s-a transformat într-un exerciţiu de acuzaţii de o neînchipuită duritate, de parcă s-ar fi urmărit nu primirea, ci excluderea, chiar înainte de a fi primit. Voiam să am o carieră universitară, care depindea în bună măsură de atitudinea mea politică. În realitate, totul avea să fie infinit mai complicat. Ca să mă împlinesc, trebuia să cadă mai întâi comunismul, şi asta nu ţinea deloc de mine, ci de jocurile imprevizibile ale istoriei,“ spune istoricul Lucian Boia.

"Locuiesc de câteva decenii în Militari, nu departe însă de Cotroceni. În copilăria mea, era însă departe Bucureştiul se termina cam unde este astăzi statuia Leu. De acolo în continuare era comuna Militari, o comună suburbană. Era un cartier de vile, dar nu de vile luxoase, într-un cartier de clasă de mijloc, cu mulţi intelectuali, ofiţeri, şi cu numele de medici ale străzilor, inclusiv la un moment dat apare şi strada "Dr. Petru Groza", care nu era chiar doctor, dar s-au gândit atunci că fiind doctor să fie alăturat. Era un cartier cu o marcă intelectuală destul de evidentă, altceva în raport cu ce este astăzi, care a devenit un cartier de lux, al parveniţilor”, a spus istoricul la Bookfest.

Una dintre valorile clasei de mijloc care dominau în mediul familial al lui Lucian Boia şi care i-au marcat existenţa a fost sentimentul libertăţii. "A libertăţii individuale, şi sigur şi în plan social, politic, cultural. Cred că asta a fost lecţia cea mai importantă pe care am primit-o în familie", potrivit news.ro.

Ziarele şi revistele franceze care veneau din Franţa au constituit o altă sursă de informaţie utilă.

"M-am ocupat ca istoric de vieţile altora, încât mi s-a părut o chestiune de echitate să mă pun şi pe mine. E mai uşor să vorbeşti despre alţii decât despre tine. E greu să te apreciezi”, mărturiseşte autorul, citat de news.ro.

Lucian Boia, născut în Bucureşti la 1 februarie 1944, este profesor la Facultatea de Istorie a Universităţii din Bucureşti. Opera sa, întinsă şi variată, cuprinde numeroase titluri apărute în România şi în Franţa, precum şi traduceri în engleză, germană şi în alte limbi. Preocupat îndeosebi de istoria ideilor şi a imaginarului, s-a remarcat atât prin lucrări teoretice privitoare la istorie (Jocul cu trecutul. Istoria între adevăr şi ficţiune) şi la imaginar (Pentru o istorie a imaginarului), cât şi prin investigarea consecventă a unei largi game de mitologii (de la viaţa extraterestră şi sfârşitul lumii până la comunism, naţionalism şi democraţie). A adus, de asemenea, noi interpretări privitoare la istoria Occidentului, a Franţei şi a Germaniei. În 1997, lucrarea sa Istorie şi mit în conştiinţa românească a stârnit senzaţie şi a rămas de atunci un punct de reper în redefinirea istoriei naţionale.