INTERVIU Regizoarea Beatrice Rancea: „Am reînviat Opera din Iaşi“

După ce a devenit director la Opera Naţională din Iaşi, ambiţioasa regizoare Beatrice Rancea a făcut adevărate minuni, reuşind să scoată din anonimat instituţia în mai puţin de un an.

A preluat conducerea Operei Naţionale din Iaşi, instituţie lirică cu cel mai mic buget din ţară şi fără un sediu stabil, şi a reuşit într-un timp-record să-l aducă pe regizorul Andrei Şerban în România, cu două proiecte consecutive. Operele „Indiile galante“ şi „Troienele“ au avut premierele la sfârşitul anului trecut,  jucându-se şi acum cu casa închisă. Spectacolele s-au bucurat şi de o clădire renovată, unul dintre cele mai frumoase lăcaşe de gen din ţară. Beatrice Rancea, în vârstă de 51 de ani, a fost balerină, până când a trebuit să renunţe la dans din cauza unui accident. După ce a fost căsătorită cu Claudiu Bleonţ timp de 15 ani, a găsit puterea să renunţe  la numele lui. Şi-a construit o altă carieră şi o altă viaţă de familie. Regizoarea o ia de la capăt, cu curaj, de fiecare dată: nu se teme nici de distanţe, nici de prejudecăţi, nici de obstacole. 

„Adevărul“: Clădirea pe care  Opera din Iaşi o împarte cu Teatrul Naţional din Iaşi a fost timp de şapte ani în reparaţii. Unde s-a cântat operă la Iaşi în acest interval?

Beatrice Rancea: Ne-am tot mutat în diverse spaţii... Însă într-o Casă de Cultură câtă strălucire poate să încapă? În aceste condiţii, toate spectacolele nu au aveau strălucirea pe care ne-am dorit-o, deşi însemnau decoruri şi regii noi, alături de costume moderne. Ne-am bucurat să-l primim pe Andrei Şerban la sfârşitul anului trecut într-o clădire nouă, cu adevărat frumoasă.

Andrei Şerban primeşte unele dintre cele mai mari onorarii  de regizor din România. Cum de vi l-aţi permis să-l aduceţi la Iaşi?

Da, la un moment dat credeam că o să-l pierdem pe Andrei Şerban, când nu ştiam ce buget vom primi de la Ministerul Culturii. Eu am preluat, în 2011, opera cu cel mai mic buget din ţară, aveam aproape jumătate din buget  faţă de celalelte opere din ţară. La Iaşi se monta un spectacol la doi ani, fostul management nu numai că nu a cerut mai mulţi bani, dar a şi dat bani înapoi Ministerului Culturii. Acum am reuşit, în mai puţin de un an, să dublez bugetul Operei, deşi s-au schimbat patru miniştri la Ministerul Culturii de când am devenit manager la Iaşi.

Poţi să fii cel mai bun manager, dacă nu ai bani, cu ce să faci spectacole de calitate? Producţia de operă înseamnă bani. Operele  lui Andrei Şerban au costat mai puţin pentru că ne-au ajutat sponsorii, ne-a ajutat enorm şi Primăria locală, deşi nu avea nicio obligaţie. Noi aparţinem cu bugetul de Ministerul Culturii.

Nu au fost blocaje şi interese politice pe plan local?

Un manager nu trebuie să aibă coloratură politică. Primăria ne-a dat bani, ne-a dat pe gratis toate spaţiile de afisaj. Am mobilizat sponsorii locali, a contat enorm ajutorul lor.

Cum reuşiţi să vă împărţiţi între Bucureşti şi Iaşi?

Greu… Trebuia să stau acasă, cu soţul meu, Doru Rancea, cu căţeii mei. Trebuia să dansez, să regizez, să-mi văd mai departe de contractele pe care le aveam. Ştiam că o să fie greu, însă nu mi-am imaginat că o să fie atât de greu. Acum, în sfârşit, stau mai mult la Iaşi, pentru că am obţinut o locuiţă de serviciu.

V-aţi ataşat de ieşeni?

Pentru oamenii de la Iaşi am venit din Bucureşti, fiind impresionată de calitatea lor umană şi profesională  extraordinară. Uneori mă întreb de ce trebuie să fac atâta efort cu naveta? De ce trebuie să fac atâtea sacrificii? Casa şi familia mea sunt în Bucureşti.  Însă eu, în momentul când mă apuc de ceva, mă implic total. Nu vin la Iaşi să semnez nişte hârtii, după care să fug la Bucureşti. Eu stau aici de dimineaţa până seară, şi sâmbetele şi duminicile. Şi, când simt că nu mai pot, mă opreşte cineva pe stradă, îmi mulţumeşte pentru ceea ce fac aici, îmi dă o floare. E cea mai mare bucurie! Oamenii uitaseră că au Operă în oraş. Am reuşit să reînviu Opera din Iaşi.

Întâlnirea cu Andrei Şerban

    „În anii ’90, m-am întâlnit cu Andrei Şerban, care mi-a oferit partituri în «Trilogia antică».  Ulterior, în «A douăsprezecea noapte», Andrei Şerban a inventat  un rol pentru mine, eram un fel de muză. Am avut şansa atunci să fiu lângă Ovidiu Iuliu Moldovan. Îl ştiu aşadar pe Andrei Şerban de multă vreme, a fost una dintre cele mai importante întâlniri ale vieţii mele. Când te întâlneşti cu un om cu un asemenea talent, nu ai voie să-l dezamăgeşti. Este un vis împlinit că l-am adus să monteze la Iaşi“, povesteşte Beatrice Rancea.

Fotografii:Paul Buciuta / Marea Dragoste