Imaginea românilor în lume acum 100 de ani. NY Times: Clujul - „un ciudat oraş de garnizoană”, Bucureştiul - oraş al plăcerii. Englezii, uimiţi şi atunci de romi
0La începutul secolului trecut, presa internaţională scria rareori despre români, dar de cele mai multe ori aceştia erau puşi într-o lumină pozitivă. Carol I a fost unul dintre motivele principale care au condus la construirea unei imagini bune a românilor, dar şi a tărâmurilor autohtone.
Românii de la începutul secolului trecut nu se încadrau pe lista subiectelor fierbinţi din presa internaţioanlă, deseori apărând consemnări timide despre locuitorii Capitalei, după cum povesteşte istoricul Dan Falcan.
Imaginea bucureştenilor în presa străină a secolului trecut: orăşenii aveau obiceiuri ciudate, iar Capitala era „oraşul plăcerii“
La începutul anilor 1900, în Capitală a fost organizată o expoziţie de amploare, eveniment dedicat împlinirii a 40 de ani de domnie a regelui Carol I, atunci când au apărut consemnări despre evenimentul bucureştean în presa internaţională, după cum precizează istoricul Falcan. Articole modeste, pentru că interesul pentru români nu era unul deosebit, dar evenimentele majore nu puteau trece neobservate de presa străină a vremii.
Hunedoara secolului XIX, descrisă de un londonez: şocat de traiul ţiganilor, dar fascinat de castel şi de ţinutul aurului
David Thomas Ansted şi-a publicat impresiile despre zona Hunedoarei, după mai multe zile petrecute călătorind dintr-un oraş în altul, în ţinutul Transilvaniei din urmă cu 150 de ani.
Jurnalul său, publicat sub titlul „A short trip in Hungary and Transylvania in spring of 1962” poate fi considerat unul dintre primele ghiduri de călătorie care conţinea informaţii specifice pentru străinii interesaţi să viziteze aceste locuri. „Deva e un oraş mare, bine situat şi cu clădiri frumoase. Te acomodezi în hanurile ei iar oamenii te întâmpină cu voioşie, ceea ce este foarte plăcut vederii”, scria londonezul în jurnalul său de călătorie.
Mai puţin pitoreşti i s-au părut ruinele cetăţii distrusă de o explozie. Un alt reper turistic al zonei descris de autor era Săcărâmbul, numit Nagyag la acea vreme. Ansted scria despre aurul şi minerale din Săcărâmb şi de cantitatea considerabilă de aur extrasă din minele oraşului.
Clujul văzut de New York Times, în 1884: „Arhitectul Kolozsvar-ului trebuie că s-a inspirat din reţeta irlandezului de a face un tun“
Ziaristul D.K. redă atât peisajul, oraşele Oradea şi Cluj, cât şi locuitorii cu obiceiurile lor.
Când ajunge la Cluj, jurnalistul nu este prea încântat: „Ciudatul mic oraş de garnizoană Klausenburg, mai cunoscut sub numele său unguresc, Kolozsvar.
…) Principalul hotel din Kolozsvar este o clădire ciudată, întinsă în toate părţile, plină de scări răzleţite şi pasaje misterioase, încât nu m-am întors niciodată dintr-o plimbare fără o vie curiozitate de a vedea în ce parte a hotelului voi ajunge, în a cui cameră voi intra în locul camerei mele.
Evreul care a făcut să se scrie despre un oraş din Sălaj în Los Angeles Times
Pentru că în momentul în care s-a născut Sălajul făcea parte din Ungaria, producătorul hollywood-ian vorbeşte în interviul său despre "Szilagy - Smolyo", adică denumirea în limba maghiară a oraşului Şimleu Silvaniei, admiţând, faţă de jurnalistul american, că este un nume foarte greu de pronunţat.
Articolul nu zăboveşte prea mult asupra oraşului din Sălaj, reţinând doar faptul că Pasternak spunea că visul său din copilăria de la Şimleu Silvaniei era să aibă propria sa baie - o aluzie la condiţiile nu tocmai de lux care erau în acea vreme în oraş, cu toate că în comunitatea de evrei din Şimleu Silvaniei, din care făcea parte şi Pasternak, nivelul de trai era semnificativ mai ridicat decât în rest.
La acest material au participat Olimpia Man, Cristina Răduţă, Florina Pop şi Daniel Guţă.