Huxley către Orwell: „Oligarhia conducătoare va găsi metode mai puţin anevoioase şi risipitoare de a guverna şi de a-şi satisface dorinţa de putere”
0În 1949, scriitorul britanic Aldous Huxley îi trimitea fostului său student, George Orwell, o scrisoare în care analiza romanul acestuia, „1984”, sugerându-i că viziunea sa infernală din „Minunata lume nouă”, cu privire la viitor, este mai reuşită şi mai probabilă decât cea din romanul lui Orwell.
Pe 18 septembrie 1917, Aldous Huxley, în vârstă de 23 de ani, era angajat la Eton College, pentru a preda franceza. Printre elevii săi se număra şi Eric Blair care mai târziu avea să folosească pseudonimul George Orwell. Niciunul nu îşi publicase încă distopiile.
După semestrul în care i-a fost elev, acesta din urmă era de părere că, deşi nu era un profesor bun, Huxley era un orator extraordinar, care avea cunoştiinţe incredibile de limba
franceză.
Nu au devenit prieteni, dar când Orwell şi-a publicat romanul, i-a trimis o copie fostului său profesor, care i-a admirat opera, fiind sigur de potenţialul cărţii de a deveni una dintre fundaţiile crtiticii social-politice.
Revoluţia ultimă
Huxley îşi începe scrisoarea din 21 octombrie 1949, mulţumindu-i colegului de breaslă pentru carte şi mărturisindu-i că, din cauza vederii slabe, a trebuit să aştepte multă vreme până să fie capabil să se „înhame” la „1984”.
„Fiind de acord cu ceea ce au scris criticii despre el (despre romanul lui Orwell-n.r.), nu trebuie să îţi spun încă o dată cât de bună şi cât de importantă este cartea ta”- Huxley despre „1984”.
Huxley vorbeşte mai departe despre „revoluţia ultimă”- cea care stă în spatele politicii şi economiei, al cărei scop este „subversiunea totală a psihologiei şi fiziologiei individuale”- o revoluţie a cărui germene se regăseşte în opera Marchizului de Sade, „care se considera succesorul, consumatorul lui Robespierre şi Babeuf”.
„Filosofia minorităţii care conduce, din <<1984>>, este un sadism care a ajuns la concluzia sa logică mergând dincolo de sex şi negându-l. Dacă într-adevăr politica cizmei poate funcţiona pe termen nedefinit este îndoielnic”
Magnetismul şi hipnoza
„Părerea mea este că oligarhia conducătoare va găsi metode mai puţin anevoioase şi risipitoare de a guverna şi de a-şi satisface dorinţa de putere, iar aceste mijloace vor semăna cu cele pe care le-am descris eu în <<Minunata lume nouă>>”- Huxley
„Am avut recent ocazia să mă adâncesc în studiul istoriei magnetismului şi hipnozei animale, şi am fost incredibil de uimit de felul în care, timp de 150 de ani, lumea a refuzat să ia la cunoştiinţă descoperirile lui Mesmer, Braid, Esdaile şi ceilalţi”, mai scria autorul.
Huxley îşi argumentează poziţia punctând că filosofii şi oamenii de ştiinţă ai secolului al XIX-lea nu au investigat faptele mai stranii ale psihologiei politicienilor, soldaţilor sau poliţiştilor pentru a le aplica în domeniul guvernării. „Graţie ignoranţei voluntare a părinţilor noştri, apariţia revoluţiei ultime a fost întâziată cu cinci sau şase generaţii”. De asemenea, mai puncta scriitorul, un rol la acest nive l-a avut şi Freud care a denigrat hipnotismul, fapt ce a întârziat aplicarea generală a acestuia în psihiatrie vreme de 40 de ani.
„Dar acum psihanaliza este combinată cu hipnoza, iar hipnoza a devenit mai uşoară şi mai extinsă prin utilizarea barbituricelor care induc o stare hipnotică şi maleabilă chiar şi celor mai recalcitranţi subiecţi”.
Bâtele şi închisorile, ineficiente
Huxley îşi închieie scrisoarea către Orwell, explicând că a oferi populaţiilor ceea ce îşi doresc este o metodă de subjugare mult mai bună decât bâtele şi închisorile, distopia descrisă de Orwell în romanul său fiind sortită să devină coşmarul descris de el în „Minunata lumea nouă”.
„Odată cu următoarea generaţie cred că vor descoperi şi conducătorii lumii că o condiţionare infantilă şi narco-hipnoza sunt mai eficiente ca instrumente de guvernare decât bâtele şi închisorile, şi că dorinţa pentru putere poate fi complet satisfăcută sugerându-le oamenilor să îşi iubească starea de servitute şi să îi împingă spre obedienţă”.