Horia-Roman Patapievici şi Gabriel Liiceanu despre Alexandru Dragomir: „O teză de doctorat la Dumnezeu. Exerciţii de gândire“
0Editura Humanitas vă invită joi, 10 noiembrie, ora 19.00, la Librăria Humanitas de la Cişmigiu, la o întâlnire-eveniment cu Horia-Roman Patapievici şi Gabriel Liiceanu prilejuită de împlinirea a 100 de ani de la naşterea lui Alexandru Dragomir.
Evenimentul este dedicat volumului „Alexandru Dragomir: O teză de doctorat la Dumnezeu. Exerciţii de gândire“, o antologie realizată de Gabriel Liiceanu, o carte ce scoate în evidenţă tot ce este mai accesibil şi mai „cuceritor“ din însemnările pe care le-a făcut Dragomir, fără gândul vreunei publicări, de-a lungul a cincizeci de ani (1950–2000).
„Dragomir nu-şi propusese să aibă nici un «destin cultural». Spre deosebire de Noica, ce-şi pregătea în noaptea istoriei, scriind tenace şi încăpăţânat, viitoarea ieşire la lumină ca operă, Dragomir îşi asumă dintru început istoria ca noapte eternă şi se retrage în intimul pur al luminii sale interioare. Dacă nu greşesc, cred că e singura gândire specializată filozofic din istoria Europei care s-a decuplat total de orice manifestare culturală prezentă sau viitoare. Gândirea lui Dragomir este neverosimil de pură tocmai pentru că nu «iese pe stradă», nu ia parte la dispute şi nu se hrăneşte din vanitatea participării la turniruri intelectuale. Ea reprezintă performanţa pură a posibilităţii de filozofare a unei fiinţe care se exersează într-o catacombă a istoriei.
În frenezia lui de a înţelege totul era ceva din psihologia unui etern student care abordează Creaţia ca pe o temă şi care se pregăteşte asiduu pentru ziua în care urmează să fim examinaţi de Dumnezeu. De altfel o ştie şi o spune, în 8 ianuarie 1993, într-o formidabilă notă din carnetele intitulate Seminţe: «În fond, eu fac o teză de doctorat la Dumnezeu.» Lucrul cel mai important care s-a întâmplat în viaţa lui Dragomir este tocmai acesta: la un moment dat, şi-a schimbat conducătorul tezei. A trecut de la Heidegger la Dumnezeu.“ Gabriel Liiceanu