Horia-Roman Patapievici îşi lansează cel mai recent volum la Librăria Humanitas Cişmigiu

După evenimentul de la Bookfest dedicat celui mai recent volum al său, scriitorul Horia-Roman Patapievici va lansa „Partea nevăzută decide totul”, joi, de la ora 19.00, la Librăria Humanitas de la Cişmigiu, unde, alături de el va fi prezent şi Gabriel Liiceanu.

Fiecare dintre cele nouă eseuri cuprinse în volumul „Partea nevăzută decide totul”, de Horia-Roman Patapievici, publicat de Editura Humanitas, pune în lumină sau celebrează o formă de nevăzut.

„Nu este nevăzutul suprasensibil ori extrasenzorial. Nu e nimic mistic în nevăzutul de care vorbesc şi nimic mistagogic în felul în care îl invoc. Nevăzutul nu e o opţiune. Nevăzutul este aici, lângă noi, în noi, ca un dat inconturnabil al lumii şi al naturii noastre. Suntem în el predaţi lui cu totul, aşa cum suntem predaţi apei, când ne scufundăm, ori aerului, când ne regăsim respiraţia. Singularitatea condiţiei noastre constă în faptul că partea nevăzută, în viaţa noastră, decide totul, în situaţia în care singurele dovezi ale nevăzutului de care depindem stau în văzutul după care fugim, ori de care fugim, ori pe care îl pierdem”, spunea despre el Horia-Roman Patapievici.

La evenimentul care va avea loc joi seara la librăria Humanitas de la Cişmigiu, autorul volumului va fi însoţit de Gabriel Liiceanu. Cu acest prilej va avea loc o dezbatere pornind de la temele dezvoltate în cele nouă eseuri.

„Tot sensul vieţii noastre poate fi gândit ca o aducere la vizibilitate, prin felul nostru de a vedea, a părţii de nevăzut din lume şi din fiecare. Fiecare dintre eseurile cuprinse în acest volum pune în lumină sau celebrează o formă de nevăzut. Nu este nevăzutul suprasensibil ori extrasenzorial. Nu e nimic mistic în nevăzutul de care vorbesc şi nimic mistagogic în felul în care îl invoc”, explică Horia-Roman Patapievici.

„Nevăzutul nu e o opţiune. Nevăzutul este aici, lângă noi, în noi, ca un dat inconturnabil al lumii şi al naturii noastre. Suntem în el predaţi lui cu totul, aşa cum suntem predaţi apei, când ne scufundăm, ori aerului, când ne regăsim respiraţia. Singularitatea condiţiei noastre constă în faptul că partea nevăzută, în viaţa noastră, decide totul, în situaţia în care singurele dovezi ale nevăzutului de care depindem stau în văzutul după care fugim, ori de care fugim, ori pe care îl pierdem”.