Horia-Roman Patapievici, despre „Anii urii“: „Cartea aceasta nu este un manifest în favoarea urii, ci un manifest în favoarea bunătăţii“

În cartea „Anii urii“, lansată la Salonul Internaţional de Carte Bookfest, Horia-Roman Patapievici a adunat articolele publicate în „Evenimentul zilei“ din 2006 până în 2010, când Traian Băsescu, preşedintele României atunci, a condamnat regimul comunist din România.

Gabriel Liiceanu, directorul editurii Humanitas, a caracterizat cartea „Anii urii“ astfel: „Exerciţiul de luciditate pe care îl propune este un exerciţiu de terapie morală şi intelecturală. Se cuvine să fii la înălţimea istoriei pe care ai trăit-o, aceasta este miza supremă a acestei cărţi“.

La eveniment, Patapievici a vorbit, de asemenea, despre volum: „Cartea aceasta nu are un conţinut de ură, nu este un manifest în favoarea urii, ci un manifest în favoarea bunătăţii“, a mărturisit Horia-Roman Patapievici, sâmbătă, la evenimentul de lansare, care a avut loc la standul editurii Humanitas de la la Bookfest. „Este mărturia pe care eu personal, implicat foarte mult la acea vreme, vreau să o aduc din perspectiva istoriei. Aceste articole să fie vocea care nu mi-a fost auzită atunci“, a adăugat scriitorul.

„Stupoarea pe care am resimţit-o, eu nefiind un om al urii, atunci când am fost confruntat personal cu valul de ură care nu venea de la oameni cu care interacţionasem, ci de la cei cu care nu-i cunoşteam, şi care mă confecţionaseră, unii care aveau antisemitism latent, ca evreu, ca jidan împuţit... Ultimele mele contribuţii la «Evenimentul zilei» au avut următoarea particularitate: când apăreau pe internet, păreau să fie semnate nu de Horia-Roman Patapievici, pentru că aşa apăreau în layout-ul electronic, ci de prima postare. Era un comentator care voia să fie primul, miercuri seara când puneam articolul pe internet, voia să aibă el primul comentariu şi ăsta era din două cuvinte «Mori, jidane!». Şi apărea că eu mă semnez cu «Mori, jidane!»“, a mai povestit scriitorul. „Acest contact cu ura nemijlocită şi absurdă, fără nicio legătură cu faptele, m-a afectat profund“, a mărturisit scriitorul.

„Admit că cineva ar putea sări din rândul dumnevoastră şi să strige: Tu, vorbeşti, băi, băsistule, porcule, ce-ai făcut? Şi să urmeze: ce-am făcut la ICR, ce-am făcut cu Mihai Eminescu, ce-am făcut cu… La rigoare, toate sunt minciuni pure. Esenţa urii este în fond nu un adevăr revendicat mai tare, ci este o minciună impusă cu neruşinare“, a explicat el.        

„Motivele pentru care Traian Băsescu a condamnat comunismul, de pildă, s-a spus împotriva lui că nu dădea doi bani pe asta, că a fost un golan care în mod conjectural a făcut cutare şi cutare... Cum ne raportăm la asta? În spaţiul public, ceea ce contează sunt faptele pe care un actor politic le produce. Motivaţia lui poate fi judecată de biografi şi de istorici“, a spus Patapievici.