Ghidul „Japonia“ se distribuie vineri cu „Adevărul“

Cel de-al nouălea volum din colecţia National Geographic Traveler, „Japonia", poate fi cumpărat astăzi, 7 mai, împreună cu ziarul Adevărul şi cu suplimentul TV la preţul de 13,99 lei.

În cele 400 de pagini ale ghidului, pasionaţii de călătorii vor găsi sfaturi practice pentru planificarea unei aventuri de neuitat în ţara în care cireşii înfloresc cel mai frumos. Un mic ghid de conversaţie, o mulţime de secrete din viaţa şi din regulile de zi cu zi ale niponilor, precum şi hărţi ce vă vor îndruma către cele mai interesante destinaţii, toate vă aşteaptă în ghidul „Japonia" National Geographic Traveler.

Japonia este ţara contrastelor uluitoare: tradiţiile orientale se îmbină cu fascinaţia pentru noile tehnologii, cu artele marţiale şi cu dragostea pentru natură. Pentru a înţelege o cultură şi o civilizaţie atât de diferită precum cea japoneză, e nevoie de gustul pentru nou, pentru diversitate, pentru sălbatic şi pentru disciplină.

Legenda spune că Japonia a fost creată de zei. Aceştia au înfipt o sabie în ocean, iar când au scos-o, s-au format patru picături ce au devenit principalele insule ale arhipelagului: Honshu, Hokkaido, Kyushu şi Shikoku, dar şi o mulţime de alte insule mai mici.

Deşi situată la extremitatea de sud a Asiei, „Ţara Soarelui Răsare" este acoperită în proporţie de 75% de munţi, în mare parte împăduriţi sau vulcanici.

Obsesia pentru detalii

Turiştii vor găsi în Japonia toată vegetaţia Americii de Nord, a Europei, dar mai ales pe cea specifică regiunilor tropicale din Asia. De la cedrul japonez la diferite specii de arţar, fag şi magnolie - toate cresc pe tărâmul unde cireşii şi prunii înfloresc cel mai frumos. Vara, faimoasele grădini japoneze sunt ornate îndeosebi cu azalee, irişi sau hortensii, în timp ce toamna, peisajul prinde culoarea crizantemelor şi a arţarilor roşii.

Templele budiste amintesc de rădăcinile culturii chinezeşti, de la care japonezii s-au inspirat şi şi-au modelat apoi propriile valori: diverse arte, filosofia budistă, motive artistice impregnate de fascinaţia pentru asimetrie.

Japonezii sunt legendari în ceea ce priveşte munca. Salariatul tipic lucrează zece ore pe zi, şase zile pe săptămână. Femeile, doar opt ore şi tot atâtea zile. Atunci când se termină programul, japonezii ies cu colegii de muncă la un pahar. Când ajung acasă, copiii lor dorm deja. Îşi fac timp pentru cei mici , de regulă, duminica. Şi asta dacă mai pot rezista fără să adoarmă. Dacă nu cumva se stinge din cauza „karoshi"- muncă în exces -, japonezul se pensionează la 60 de ani.

Ţara este dominată de bărbaţi: doar o treime din totalul studenţilor sunt fete. Încă şi mai puţine fete absolvă învăţământul superior. Deşi femeile reprezintă jumătate din forţa de muncă, numai 8% din acestea ajung în poziţii de conducere. Casa japonezelor este însă fortăreaţa lor: ele decid asupra bugetului familiei, asupra educaţiei copiilor sau asupra mutării domiciliului. Tot ea îi dă bărbătului banii de buzunar: „kozukai".

Atenţie la regulile nescrise!

O vizită în casa unui japonez trebuie să înceapă cu descălţarea la uşă, acolo unde există deja câteva rânduri de încălţări. Obiceiul are menirea de a cruţa tatamiurile - covoarele de tip rogojină. În schimb, gazda îţi oferă papuci: o pereche pentru vizita prin casă şi alta în cazul în care ajungi în locul unde şi regii merg singuri. Japonezii nu intră niciodată în cadă - „ofuro"- nespălaţi. Pentru că apa de aici este folosită şi de alte persoane, niponii obişnuiesc să se săpunească şi să se clătească bine la duş înainte de a se „încreţi" în „ofuro".

Orezul este atât de important în dieta zilnică a japonezilor încât aceştia i-au atribuit două nume: gohan şi meshi - când e gătit. Hrişca e şi ea la fel de populară.

Pentru a descifra tainele unei limbi atât de diferite, e bine de ştiut că niponii folosesc trei alfabete simultan: kanji - caractere chinezeşti importate în secolul al V-lea d.Hr. - , hiragana - folosit pentru a transforma substantivele formate cu ajutorul kanji în adjective sau în verbe -, şi katakana - pentru a reda originile străine ale expresiilor. În plus, în domeniul publicităţii, japonezii mai folosesc şi caracterele romane (romaji).