FOTO Ultimul rol: Şerban Ionescu a jucat cu mâna amorţită, în „Dineu cu proşti”

Ultimul spectacol al lui Şerban Ionescu, jucat la Teatrul Naţional, a fost „Dineu cu proşti" de la Teatrul Naţional din Bucureşti. Spectacolul a avut premiera în 2010, iar actorul a jucat până în decembrie 2011, în ultimele spectacole jucând cu mâna amorţită şi bandajată şi depăşindu-şi suferinţa fizică.

„Nu pot vorbi, Simona, realmente, nu pot vorbi despre Şerban", spune, copleşit, Ion Caramitru, regizorul spectacolului „Dineu cu proşti", în care actorul a jucat ultima dată, pe 5 decembrie 2011, în turneu la Braşov. Ion Caramitru nu a fost numai regizorul ultimului său spectacol, dar l-a şi înlocuit pe Şerban Ionescu, în rol, la începutul acestui an pe scena Naţionalului bucureştean. Fiecare, în hainele unui rege, cei doi se duelaseră în spectacolul „Eduard al III-lea" (2008), în regia regretatului Alexandru Tocilescu. Şerban Ionescu, atunci în rolul regelui Ioan al II-lea, mărturisea: „Într-o lume dură, valoarea noţiunii de cavalerism este mare".

Probleme locomotorii

În „Dineu cu proşti", după piesa lui Francis Veber, Şerban Ionescu a jucat pe scena Teatrului Naţional din Bucureşti (TNB) din 2010 până în noiembrie 2011. Şerban Ionescu (în rolul editorului sofisticat Pierre Brochan) avea scene memorabile alături de Horaţiu Mălăele. „A fost un om frumos şi un prieten bun", a mărturisit Mălăele, pentru „Adevărul".

În „Dineu cu proşti", în care mai jucau Medeea Marinescu, Costina Ciuciulică sau Dorin Andone, acţiunea cu multe quiproquouri şi de un comic pe alocuri bulevardier este construită din acumularea încurcăturilor şi a gafelor. Dineul este organizat de un grup de prieteni intelectuali, snobi şi sarcastici, iar invitaţii candidează, fără să ştie, la titlul de prost perfect.

Colegii de scenă povestesc că, anul trecut, Şerban Ionescu avea deja probleme locomotorii,  regizorul fiind nevoit să-i modifice mişcările din unele scene, în care actorul trebuia să cadă: mâna dreaptă a actorului începuse să cedeze din cauza sclerozei amiotrofice.

Spectatorii nu i-au simţit suferinţa

„A jucat mult timp cu mâna bandajată şi amorţită, deşi nu-i era deloc uşor. Spectatorii nu i-au simţit niciodată suferinţa. Jucam şi opt spectacole pe lună, am avut împreună vreo 80 de reprezentaţii în Bucureşti şi în ţară", povesteşte Medeea Marinescu, care o interpreta pe amanta Marlene. „Şerban avea o structură foarte puternică, făcea haz de necaz de boala lui. Dincolo de a fi un actor mare, era un camarad şi un partener excepţional. Când a fost înlocuit de Ion Caramitru, el a venit să-şi ajute colegii. Tot timpul pus pe şotii şi glume, el era capabil de o mare generozitate, fiind întotdeauna sufletul grupului nostru", îşi reaminteşte, cu emoţie, Medeea Marinescu.

Cu un umor macabru, la un moment dat, i-a anunţat pe colegi că va muri.  „ Ne-a şocat pe toţi. Ne-a spus că nu se teme de moarte, ci se teme mai mult de suferinţă şi de chin. Suferea că-i va face pe ceilalţi să sufere", îşi aminteşte Costina Ciuciulică, soţia sa din spectacol. „Uneori, ne şi speria prin umorul său negru. Părea crud, detaşat şi rece, însă cine ştie ce era în sufletul lui? "