FOTO GALERIE Taj Mahal, arhitectura unei poveşti de dragoste

Una dintre cele şapte minuni ale lumii, monumentul-mormânt Taj Mahal din Agra, India reprezintă "dragostea unui împărat, încrustată în piatră”. Această bijuterie a artei musulmane a fost ridicată, începând din 1632,  la ordinul împăratului Shah Jahan, în memoria primei şi celei mai iubite soţii ale sale, Mumtaz Mahal.

Despre Taj Mahal se spune că este cea mai importantă construcţie de artă mogulă din India. Clădirea este amplasată pe o terasă de marmură albă, care pune în evidenţă uriaşul dom şi cele patru minarete. Ansamblul închide în interior o grădină deosebit de frumoasă cu fântâni arteziene, iar aleea principală, care porneşte de la intrarea impozantă, este străjuită de arbori ornamentali. 

22 de ani de lucru şi 22. 000 de muncitori

La construcţia care a început în 1632 s-a lucrat timp de 22 de ani, cu 22.000 de muncitori – artişti, sculptori, ingineri - din toate colţurile lumii. Monumentul Taj Mahal a căpătat forma finală în anul 1653. Legenda spune că materialele au fost aduse din întreaga Indie şi din alte zone ale Asiei cu ajutorul unei „flote” ce număra 1.000 de elefanţi. 

În afară de palatul propriu-zis, complexul monumental mai curpinde şi o moschee. Aparent s-ar putea spune că sunt de fapt două moschei, însă una dintre clădiri este construită doar pentru simetire, întregul complex fiind construit simetric. 

Monument-simbol al dragostei eterne 

Prinţul Shah Jahan, iniţial Khurram, s-a născut în 1592. El era fiul lui Jehangir, al patrulea împărat Mogul al Indiei, şi nepotul lui Akbar cel Mare. În anul 1607, pe când se plimba printre tarabele bazarului Meena, a întâlnit-o pe cea care avea să devină Mumtaz Mahal. A fost dragoste la prima vedere între prinţ şi tânăra de doar 15 ani, cu numele de Arjumand Banu Begum. Shah Jahan s-a hotărât imediat: voia să se căsătoarească cu ea, iar după cinci ani, demersul s-a oficializat. 

În anul 1628, Shah Jahan a devenit împărat, iar Arjumand Banu a primit învestitura roială şi titlul de Mumtaz Mahal, care înseamnă „Coroana Palatului”. Deşi Shah a avut mai multe soţii, cea pe care o prefera era Mumtaz Mahal, care l-a însoţit peste tot şi i-a fost mereu devotată. 

În anul 1631, când Mumtaz Mahal a dat naştere celui de-al 14-lea copil, starea de sănătate a acesteia s-a înrăutăţit. Înainte de ultima suflare, Mumtaz l-a rugat pe împărat patru lucruri: sa-i construiască un mormânt, să se recăsătoarească, să-şi iubească fiii şi să-i viziteze mormântul la aniversare. Shah Janan a jurat, la moartea soţiei sale, că va construi cel mai maiestuos mausoleum deasupra mormântului ei. 

Legenda spune că Shah Jahan a fost atât de răpus de moartea soţiei sale, încât a ordonat să se ţină doliu timp de doi ani în tot imperiul. În interiorul domului se află sicriul împărătesei încrustat cu pietre preţioase. În momentul în care Shah Jahan a murit, cu 35 de ani mai târziu, sicriul său a fost depus într-un mormânt alăturat celui al lui Mumtaz Mahal. 

Deşi este construit din marmură albă de cea mai înaltă calitate, Taj Mahal-ul suferă din cauza poluării. Acesta îşi schimbă culoarea în galben, în pofida restricţiilor impuse activităţilor industriale şi circulaţiei rutiere. Pentru conservarea monumentului, Curtea Supremă indiană a ordonat în urmă cu zece ani închiderea sau mutarea turnătoriilor, cărămidăriilor şi sticlăriilor din apropierea Taj Mahal-ului, situat la Agra, în nordul ţării.