FILMELE DIN ORAS

Cantec pentru un masacru Inainte de a vedea controversatul dar, pana una alta, detinatorul de Palme d' Or Fahrenheit 9/11, ni se ofera un aperitiv, ce-i drept destul de consistent: Bowling for

Cantec pentru un masacru
Inainte de a vedea controversatul dar, pana una alta, detinatorul de Palme d' Or Fahrenheit 9/11, ni se ofera un aperitiv, ce-i drept destul de consistent: Bowling for Columbine (Cantec pentru un masacru), pentru care Festivalul de la Cannes a inventat, acum doi ani, Premiul celei de a 55-a aniversari. Michael Moore, justitiarul in bermude si chipiu isi face, astfel, intrarea pe ecranele noastre cu pusca in mana: il vedem, de la bun inceput, radios ca a putut cumpara, sub ochii nostri, in doi timpi si trei miscari, o arma de foc. Nu ca ar vrea sa o foloseasca (desi, intre noi fie vorba, tare i-ar mai fi drag), ci pentru a demonstra cat de lesne poate fi pus, in mainile cui are chef, un instrument al mortii. Mai inventiv decat in filmul care i-a adus laurii Cannes-ului, mai putin manipulator in reciclarea imaginilor TV, dar ramanand un eclectic fara scrupule, Michael Moore monteaza in ritm alert imagini ale masacrului de la liceul Columbine din Littleton (omorarea, de catre doi elevi, a 12 colegi si a unui profesor) cu cele ale atentatului de la Oklahoma City sau din Michigan, fara sa uite radacinile istorice ale pasiunii pentru armele de foc si, implicit, ale nebuniei de a ucide. Candva el insusi posesor de arma si vanator, a schimbat-o cu aparatul de filmat, in buna traditie a cinematografului militant, pe cale de a-l imbogati chiar cu o noua subspecie, "comedia documentara". Se rade la filmele lui Michael Moore, chiar daca tinta finala numai comica nu este. Bun american in toate cele, el vrea ca, in contul banilor cheltuiti pe bilet, spectatorul sa se si distreze. Cu orice pret. De aceea nu se da in laturi de la nici o smecherie pentru a-l hartui pe Charlton Heston (presedintele asociatiei care proclama dreptul fiecaruia de a detine o arma), chiar de a patrunde pe teritoriul privat al acestuia. Mai lasati-ma cu mitologia cinematografica, pare a spune navalnicul autor, "pentru noi, americanii, Heston nu mai este Ben Hur". Nu ar fi singura data cand cineastul, plin de bune intentii, de altfel, amesteca borcanele.