FILMELE DIN ORAS

Raport despre starea natiunii Un operator (Cristian Comeaga - Premiul UCIN 2004) nu poate face ordine in haos Cine nu a innebunit, inca, mai are tot timpul si, mai ales, toate conditiile sa nu

Raport despre starea natiunii
Un operator (Cristian Comeaga - Premiul UCIN 2004) nu poate face ordine in haos
Cine nu a innebunit, inca, mai are tot timpul si, mai ales, toate conditiile sa nu scape. Aceasta ar putea fi "starea natiunii", concluzia filmului semnat de Ioan Carmazan (scenariul si regia). Ar prinde bine un astfel de dus rece, daca nebunii care ii tot ies in cale reporterului TV de pe ecran ar fi ai nostri, cei pe care, slava Domnului, ii putem recunoaste. Din pacate, ei sunt scosi din cutia unei ieftine literaturizari, se reped sa-si declame replicile cand de o ridicola pretiozitate, cand de o obscenitate aliata, uneori, cu blasfemia. Un personaj in dreapta caruia se afla un Christ crucificat, proclama drept "cel mai important lucru, c... la ora fixa". Tot el a inregistrat pe banda ciripitul pasarelelor, precum tragicul Steiner din La Dolce Vita al lui Fellini, cel care isi lua, astfel, ramas bun de la viata.. "Al nostru" le soarbe melodia asezat, fireste, pe closet. Un altul rescrie istoria miturilor romanesti, cu cinismul demolator al intelectualului iubitor de succese oratorice prin crasma: Miorita ar fi povestea a doi golani care se vorbesc sa omoare un tovaras, Manole a zidit-o pe Ana "pentru ca traia cu Negru Voda, era o curva, domnule". Un poet cu infatisarea lui Iorga isi expune in strada un fragment din autobiografia sa de disident, al carei punct maxim era o invitatie la felatie, adresata lui Ceausescu, rostita, evident, intr-un limbaj mai neaos, sa o priceapa si destinatarul. De dragul acestei colectii - am amintit doar cateva exemplare - autorul lasa de izbeliste scopul eroului, plecat, initial, sa aduca postului pentru care lucreaza o ancheta despre soarta copiilor disparuti din spitale pe vremea dictatorului si despre care circulau tot felul de legende, pe la inceputul anilor '90 (credeam ca, dupa mai bine de un deceniu, puerilitatea unor astfel de subiecte nu mai seduce). Posibilii detinatori ai adevarului, intervievati de ziarist - cand autor de emisiuni, cand reporter de teren - or sunt lasi, or dispar de tot, or supravietuiesc, care cufundati intr-o nebunie adevarata, care intr-una simulata, altfel nu se explica de ce unul dintre ei, pe deasupra si "bosorog", apare, la un moment dat, drept sef al unei piete. Cautarea lui este, in fapt, doar pretextul unei scene stil "cine-verite", nu lipsit, ce-i drept, de un anume relief, datorat, mai ales, imaginii lui Cristian Comeaga (Premiul UCIN), pastrator al unei minime coerente macar in registrul realist, pentru ca alte filmari, precum capetele potrivite fotogenic in roata, oglindite ca in apa unei fantani sau miresele, una cu un porumbel in crestet, alta catarata in copac, de unde striga ca vrea acasa, in Congo, chit ca este nascuta la Botosani, toate astea sunt din alte povesti. Oricum ar suci aparatul, un operator nu poate face mai multa ordine in haos daca regizorul, care este si propriul sau scenarist, nu si-a croit de la inceput poteca. Amatorii vorbirii "in bobote" pot cita, cand vor sa para mai destepti, fraza de incheiere din Raport despre starea natiunii: "saracia ne-a facut nemuritori". Saracia filmelor, insa, numai intr-acolo nu ne duce.