Experimentul lui Mircea Albulescu

„Cum e la teatru? E uşor, e greu? E uşor, dai din gură, dă-i dracu’ de artişti!“. Mircea Albulescu tocmai a citat un spectator imaginar superficial, căruia va încerca să-i demonstreze că actoria e treabă serioasă. „Lecţia“, spectacolul interactiv al Teatrului Joint, este un experiment care-i scoate din amorţeală pe spectatorii transformaţi în masă de manevră teatrală.

Din fericire, publicul se lasă manipulat de bunăvoie, la Clubul Ţăranului din Capitală, închegând un spectacol despre maleabilitate şi comunicare, din frânturi de exerciţii impuse. Lecţia lui Mircea Albulescu prinde contur din şirurile de acţiuni fizice, care sunt banale pentru un actor experimentat, dar provocatoare pentru oameni care nu s-au gândit vreodată să dea examen la Actorie.

La fiecare exerciţiu sunt invitaţi pe scenă câte zece spectatori, cărora li se dau indicaţii exacte despre mişcările pe care le vor face. Mircea Albulescu, aşezat pe un scaun imediat lângă scenă, ţine în mână spectacolul ad-hoc şi haosul intrinsec, taxând verbal râsetele din sală, teribilismele de pe scenă şi comentariile care îi pot deranja iremediabil pe „artişti".

„Dacă unul cască, vorbeşte, adoarme, toată sala se sparge, tot misterul se dizolvă, tot ce vrea să treacă puntea asta de la rampă n-o mai trece şi ne plictisim noi de voi şi voi de noi. Încercaţi să determinaţi şi prin concentrarea dumneavoastră (nu e o copilărie ce spun) ca lucrurile să iasă", îşi roagă publicul severul profesor.

Jocuri de echipă

Mircea Albulescu îi sfătuieşte pe cei care urcă sub reflectoare să fie foarte deschişi, pentru că, într-o zi, exerciţiile le vor folosi, indiferent dacă vor deveni sau nu actori. „În acest afiş s-a strecurat un «falş». Zice aicea: «Lecţia» un spectacol de şi cu Mircea Albulescu. Nu e adevărat. În această seară, cei care se vor da în spectacol sunteţi dumneavoastră", spune Albulescu, amical-ameninţător.

Profesorul nu este singur împotriva tuturor, fiind ajutat de trei asistenţi, foştii săi studenţi: Alexandru Jitea (Teatrul Nottara din Bucureşti), Dan Tudor (actor şi regizor al Teatrului Naţional din Bucureşti) şi Eduard Adam (tot de la TNB). Primul care vine la „catedră" este Alex Jitea. El îi pune pe cei zece voluntari să execute un exerciţiu care se face în primul semestru din Anul I la „Actorie" (Nu la «Arta Actorului», pentru că arta nu se învaţă. Meseria, da! Arta, ba!", punctează Albulescu).

„Vă mişcaţi la semnalul meu, prin acest spaţiu, menţinând distanţe mari între voi, ca să nu cădeţi şi să nu vă loviţi. Apoi, alegeţi în gând doi parteneri cu care să faceţi un triunghi echilateral imaginar. Mişcaţi-vă foarte încet, pentru că de voi depind alte triunghiuri. Şi le puteţi strica oricând", le cere Alex Jitea. Indicaţiile lui primesc replica mai multor chicoteli deconcertate.

„Vă rog foarte mult să fiţi atenţi! Nu e joacă! Nu daţi jocul pe joacă! Este foarte serios ce se întâmplă. Nu vă bateţi joc!", le atrage atenţia Mircea Albulescu, iar Alex Jitea îl completează. „În Anul I, pe acest exerciţiu se dau note, iar Anul I este eliminatoriu la Actorie".

Spectatorii-actori reuşesc să se achite onorabil de acest exerciţiu de atenţie distributivă. Apoi, Eduard Adam le arată studenţilor săi o serie de paşi care trebuie făcuţi într-o ordine fixă: „trei paşi înainte, ne aşezăm în genunchi, ne ridicăm, piciorul drept în lateral, revenim, mâna stângă sus şi ne-am întors cu îmbrăţişare. E simplu!". Nesincronizările actorilor de conjunctură îl contrazic. După mai multe încercări, însă, elevii iau notă de trecere. Alţi zece spectatori joacă, apoi, „Killer". Strecurându-se unii pe lângă alţii pe scenă, în permanentă mişcare, ei trebuie să îl observe pe „criminalul" care îşi scoate victimele din joc făcându-le cu ochiul.

Experimentul lui Mircea Albulescu este o pledoarie pentru comunicare şi autoperfecţionare. Ne arată că interdependenţa cere armonia toleranţei. „Lecţia" este un joc al încrederii în propriile puteri şi în abilitatea de a face echipă cu ceilalţi. Pentru spectacolul următor, pe care îl va susţine la Teatrul Joint, Mircea Albulescu a lansat o provocare: „Trebuie să fiţi pregătiţi! Nu veniţi, dacă nu ştiţi cel puţin o poezie de Tudor Arghezi".