Era Armata Română pregătită să intre în Al Doilea Război Mondial?
0Declanşarea celui de-Al Doilea Război Mondial la 1 septembrie 1939 a creat o situaţie deosebit de gravă României, prinsă în cleştele acordului dintre Germania şi Uniunea Sovietică, încheiat la 23 august 1939, prin care cele două mari puteri totalitare îşi împărţeau sferele de influenţă în istmul ponto-baltic.
Sistemul său de securitate, clădit cu migală în perioada anterioară şi care generase mari speranţe în privinţa trăiniciei lui, fusese puternic afectat de noul curs al evenimentelor, astfel că statul român dispunea doar de forţa sa militară pentru a supravieţui marilor încercări ale momentului. Dar, problema principală, care preocupa, deopotrivă, clasa politică şi opinia publică era aceea a valorii organismului militar românesc. Era, cu alte cuvinte, capabilă armata să asigure, singură, integritatea teritorială şi independenţa politică a ţării, să respingă agresiunile vecinilor săi revizionişti?
Chestiunea a fost dezbătută îndelung de planificatorii militari în anii interbelici, iar concluzia la care au ajuns era aceea că apărarea prin forţe proprii prezenta dificultăţi majore. De aceea, s-a impus crearea unui sistem de alianţe care să suplinească, de o manieră decisivă, neajunsurile generate de poziţia geopolitică şi geostrategică şi insuficienţa forţelor militare. Sintetic, apărarea României Mari s-a cristalizat în sintagma „problemul strategic românesc“.