Dan Grigore, o referinţă
0Muzicianul român este pianistul prin excelenţă care a încântat cel puţin două generaţii. Nostalgii, o viaţă pe scenă povestită de Dan Grigore în bisuri, între Londra, Paris, Bucureşti şi Montpellier.
După ce nu a mai putut fi văzut pe scena de recital ani la rând, Dan Grigore a încântat publicul Sălii Radio într-o seară de iunie în care sala se dovedeşte neîncăpătoare. Mai întâi a prezentat acest încântător program la ICR Londra şi la Ambasada României din Paris, Dan Grigore a reluat în data 16 iunie, la Sala Radio, un recital ce conţine douăzeci dintre cele mai cunoscute miniaturi pentru pian compuse de-a lungul istoriei muzicii de Chopin, Scarlatti, Beethoven, Mozart, Enescu, Schubert, Bach, Brahms, Skriabin, Debussy sau MacDowell. Îl va relua la Montepellier în luna iulie, la Festivalul Radio France.
Sub tuşa unor amintiri
Dan Grigore definea acest program ca fiind „un colaj de stiluri diferite, reprezentând trăiri subiective, uneori chiar amintiri personale din întreaga activitate concertistică de până acum". Aşa a fost pentru toţi cei o mie de spectatori prezenţi şi în sală şi pe scenă la Sala Radio, unii dintre ei plecând de acasă cu CD-ul cu înregistrări live al maestrului ce cuprindea un repertoriu similar, un repertoriu de bisuri.
Dacă vă aflaţi printre aceia care deţin acest CD, aţi avut ocazia să vă delectaţi în continuare cu sunetul şi starea de spirit marca Dan Grigore. Pentru că tuşeul, verva, umorul şi peste toate ideea muzicală niciodată convenţională au ridicat acest album peste condiţia de simplă strategie de marketing, plasându-l - cel puţin în plan autohton - în zona selectă a versiunilor de referinţă.
Piesele care au susţinut ideea proiectului „Bis, Encore, Bis!" nu mai sunt în interpretarea lui Dan Grigore „miniaturi" şi cu atât mai puţin "hit-uri de muzică clasică", ci sunt readuse la rangul de capodopere, de adevărate bijuterii muzicale.
Energii unice
În cazul de faţă, prezenţa în sala de concert a avut atuuri în plus faţă de cele obişnuite, dintre acestea detaşându-se schimbul unic de energii dintre prezenţele vii, participative, ale solistului şi publicului (aflat şi pe scaune suplimentare instalate pe scenă, situaţie ce se repetă pentru a treia oară la Sala Radio în numai o lună, la recitaluri solo cu interpreţi români). Şi asta pentru că prezenţa lui Dan Grigore, trecând peste puterea de comunicare pur vizuală, are darul de a incita publicul, de a-l face să treacă împreună cu artistul de pe scenă peste textul muzical şi să urmărească trama muzicală care, de cele mai multe ori, are virtuţi imagistice.
Chiar şi aşa, surpriza poate apărea de unde nu te aştepţi, provocând în primele secunde o panică organică, pentru ca apoi un „clin d'oeil" complice, dublat de o participare artistică uluitoare să-ţi amintească faptul că atunci când doreşte, Dan Grigore, muzicianul, poate să redevină referinţa în materie de interpretare pianistică în România.
La concertul de la Sala Radio au venit 1.000 de spectatori