Cum se „ajută“ scriitorii între ei. Gabriel Garcia Marquez a fost inspirat de Joyce
0Şase nume mari, printre care Gabriel Garcia Marquez, Ernest Hemingway, J.K. Rowling sau Haruki Murakami au avut, la rândul lor, idoli literari, ale căror cărţi le citeau până noaptea târziu şi care le-au servit drept reper, mai târziu, în propria carieră scriitoricească.
Pentru prozatorul columbian Gabriel Garcia Marquez (86 de ani), James Joyce şi, mai exact, romanul „Ulise“ a fost o sursă reală de inspiraţie. „Un lucru foarte util pe care l-am învăţat de la James Joyce a fost tehnica monologului interior. Mai târziu, am întâlnit această practică şi la Virginia Woolf şi mi-a plăcut încă şi mai mult cum a întrebuinţat-o“, punctează Marquez, pentru „Huffington Post“.
Americanul Ernest Hemingway are o listă lungă de autori şi de alte personalităţi culturale pe care le-a îndrăgit de-a lungul timpului.„Mark Twain, Flaubert, Stendhal, Bach, Turgenev, Tolstoi, Dostoievski, Andrew Marvell, John Donne, Maupassant, Kipling, Thoreau, Căpitanul Marryat, Shakespeare, Mozart, Gogh, Gauguin – mi-ar lua o zi întreagă să mi-i amintesc pe toţi şi ar părea că enumăr o erudiţie pe care n-o deţin în loc să îi menţionez pe aceia care mi-au influenţat viaţa şi opera literară. Această întrebare necesită o examinare a conştiinţei. Am menţionat şi pictori deoarece am învăţat de la ei cum să scriu la fel de mult cum am învăţat de la autori“, explică Hemingway.
„Mămica“ lui Harry Potter, englezoaica J. K. Rowling, citea foarte mult în copilărie, iar romane precum „Little White Horse“ / „Căluţul alb“, de Elizabeth Goudge, şi „Manxmouse“, de Paul Gallico, se numărau printre preferatele sale. Un alt roman care a inspirat-o pe scriitoare este „The Lion, the Witch and the Wardrobe“ / „Leul, vrăjitoarea şi şifonierul“, de C. S. Lewis.
Haruki Murakami, scriitorul japonez nominalizat mai mulţi ani la rând pentru premiul Nobel pentru Literatură, apreciază capacitatea muzicii şi a romanelor de a-l purta în orice colţ al lumii. În acest sens, îi apreciază pe Dostoievski, Kafka şi pe Raymond Charles. „Pot merge în St. Petersburg sau în vestul Hollywood-ului, dacă îmi doresc. Aceasta este puterea cărţilor. Acum este uşor să ajungi în Statele Unite – în anii '60 era aproape imposibil. Aşa că doar citesc şi ascult muzică şi pot merge oriunde; este ca o stare de spirit, ca un vis“, explică autorul japonez.
Creatorul „Lolitei“, Vladimir Nabokov, îl idolatriza în copilărie pe englezul H. G. Wells. „Era scriitorul meu preferat când eram mic. «Maşina timpului»,«Omul invizibil», «O utopie modernă», toate aceste poveşti sunt cu mult mai bune decât orice altă operă a contemporanilor lui Wells. Cugetările sale sociologice pot fi ignorate, desigur, însă romance-urile şi fantasy-urile pe care le-a scris sunt superbe“, apreciază Nabokov.
Autoarea Hilary Mantel, care a câştigat în ultimii doi distincţia britanică Man Booker Prize, este o fană a cărţilor scrise de William Shakespeare. „Îmi pare rău dacă o să sune pios, lipsit de originalitate sau exagerat, dar nicio lucrare nu a fost la fel de importantă pentru mine precum cele ale lui Shakespeare, care mi-au picat în mână când aveam 10 ani. La început, citisem numai o scenă din „Iulius Caesar“, pe care o găsisem într-un manual şcolar mai vechi, şi devenise imediat cea mai bună lectură de până atunci. Aproace că am «explodat» de bucurie când am aflat că există volume generoase de piese scrise de Shakespeare“, mărturiseşte scriitoarea.