Cum (nu) se promovează cultura
0Nu ştiu cum se face, dar de fiecare dată când dau pe TVR 1 sunt bombardat cu promouri la emisiunea „Dănutz SRL”. Le ştiţi: acelea în care Dan Bittman se scălâmbăie alături de tot felul de alte vedete şi cântă „Dănoooooţ serele”.
Se pare că cei de la TVR iubesc foarte tare această emisiune de divertisment ieftin şi consideră că e reprezentativă, emblematică pentru post. Sau că este, eventual, o producţie care are cea mai mare nevoie de promovare, că e ceva mai greu de digerat pentru telespectatori...
Vorbim de televiziunea publică, cea care ar trebui să se ocupe şi de educarea publicului sau de culturalizarea lui. Din fericire, TVR 1 are şi câteva emisiuni care tratează inteligent probleme din zona culturală („Garantat 100%", „Profesioniştii", „Nocturne" ş.a.) şi din când în când mai dă şi filme de artă. Ce folos, dacă toate aceste producţii sunt exilate la ore imposibile şi sunt promovate pe sponci? Uneori, ai zice că le e ruşine că mai difuzează şi emisiuni sau filme valoroase şi încearcă să le facă să treacă neobservate. În schimb, se mândresc cu „Dănutz SRL", pe care ţi-o bagă pe gât cu obstinaţie.
Poate cei de la TVR se gândesc că nu are rost să promoveze emisiuni culturale, că oricum nu se uită nimeni la ele. Le fac pentru că îi obligă legea, dar se achită de această îndatorire şi atât. Dacă ar fi după ei, mai degrabă le-ar ascunde sub preş.
Celor care cred că, orice ai face, lumea schimbă canalul când vine vorba de cultură le-aş da ca exemplu extraordinarele rezultate ale campaniei pentru cărţile care se dau împreună cu ziarul „Adevărul". Iată că se poate! Oamenii stau la cozi pentru Kafka sau Dostoievski (cel mai bine vândut autor, anul trecut, din colecţia „100 de cărţi pe care trebuie să le ai în bibliotecă"), iar romanele literaturii universale ajung să aibă incredibilele tiraje de peste 280.000 de exemplare.
În mod sigur, aşa s-ar putea întâmpla şi cu emisiunile de cultură sau cu filmele de artă de la televizor. Promovate cu asiduitate, ele vor atrage până la urmă atenţia publicului şi vor căpăta o aură de notorietate. Şi chiar dacă unii telespectatori, ajunşi să vadă o producţie culturală, vor schimba canalul după cinci minute, neînţelegând nimic - tot e un punct câştigat! Data viitoare poate vor schimba după zece minute.
De ce ne-ar interesa ca publicul larg să fie învăţat să consume şi cultură, nu numai lucrurile uşurele pe care le înghite pe nemestecate? Simplu: dacă arta şi cultura vor ajunge în casele a cât mai multor români, va fi cu siguranţă un pic mai bine în ţara asta.