„Culorile tăcerii“, o antologie poetică de Vintilă Horia
0Puţini cunosc dimensiunea poetică a scriitorului Vintilă Horia. O antologie poetică, „Culorile tăcerii“ de Vintilă Horia, a fost editată, recent, în condiţii grafice excepţionale de Editura Vremea.
"Cunoscut astăzi îndeosebi ca prozator (în special datorită romanului "Dumnezeu s-a născut în exil", premiat cu prestigiosul Goncourt şi tradus în multe limbi), Vintilă Horia debuta editorial în 1937 cu un volum de poezii intitulat "Procesiuni| (editura Pavel Suru). Anterior, semnase în revista "Gândirea" deopotrivă poezie, proză, eseu şi cronică literară, demonstrând încă de atunci o vastă şi solidă cultură, atât în plan românesc, cât şi universal.
Volumele publicate în ţară ("Procesiuni", 1937, "Cetatea cu duhuri", 1939 şi "Cartea omului singur", 1941) vor fi continuate apoi în exil, într-un alt timbru, într-un alt registru poetic, într-o altă profunzime ideatică cu "A murit un sfânt", 1952, "Jurnal de copilărie", 1958, şi "Viitor petrecut", 1976.
La acestea trebuie adăugate cele două antologii – una în 1950 – Antologia poeţilor români în exil, publicată la Buenos Aires (prefaţată de editor), iar cealaltă în 1956 – Poesia românească nouă, publicată la Salamanca, apreciază Mihaela Alby.
"În prefaţa la prima antologie de poezie românească publicată în exil (Buenos Aires, 1950), Vintilă Horia accentua ideea că „abia după armistiţiul din August 1944 se poate vorbi în istorie de o emigraţie românească, de un exod în masă care a dat naştere peste hotarele Ţării unui microcosm românesc, reprezentând, cu destulă fidelitate, trăsăturile caracteristice ale macrocosmosului originar. O lume românească a luat naştere în câţiva ani în afara spaţiului românesc”, subliniază Mihaela Albu.
Poezii din "Culorile tăcerii"
Sfârşit incert
Sunt beat sau mort, nu ştiu.
Calc în mine ca într-un sicriu.
Mă-mprăştii cu sufletul pe uliţi,
Din bălţi culeg cu ochii suliţi,
Plâng în vârful toamnei şi trec
Prin frunze ca printr-un înec.
Plouă cu aşchii aspre de nor,
Obrajii şi ochii mă dor,
Şi n-am îndrăzneala să mor,
Pentru că sunt mort sau beat.
Pluteşte în aer ceva necurat;
Poate am ieşit din mine şi mă-spăimânt,
Umflat de ape, legănat de vânt,
Ca într-o oglindă pe care n-o ştiu,
Mă văd şi mă sperii şi fug în sicriu.
Viaţă
Lui Rainer Maria Rilke
Sub masca de mătase, tremurând, Copilul plânge încercând s-o scoată. Îl doare haina asta-mprumutată, Pe care a-mbrăcat-o prea curând
Vintilă Horia(1915-1992) este singurul scriitor român care a obţinut premiul Goncourt, unul dintre cele mai prestigioase premii literare din lume, atribuit pentru romanul său scris în franceză Dumnezeu s-a născut în exil.
Prea puţin cunoscut în propria sa ţară, în spaţiul culturii universale scriitorul este recunoscut ca un creator important al secolului XX.
Editura Vremea publică o serie de autor Vintilă Horia, început cu "Memoriile unui fost săgetător",jurnal inedit, publicat cu sprijinul lui Cristian Bădiliţă, cunoscut eseist, patrolog, traducător, pentru a marca împlinirea a 100 de ani de la naşterea scriitorului. "Salvarea de ostrogoţi. Prigoniţi-l pe Boetiu!“ şi „Dumnezeu s-a născut în exil“, două volume care, alături de „Cavalerul resemnării“,publicat de Editura Vremea la începutul verii, formează „Trilogia exilului“ a lui Vintilă Horia. Seria mai cuprinde, la Editura Vremea, şi „Jurnalul unui ţăran de la Dunăre“.