Cu „vuitonul“ pe tăpşan

De multe ori, între ceea ce vedem la televizor şi ni se vinde drept realitate şi realitatea propriu-zisă e o falie foarte, foarte adâncă.

Televiziunea ne oferă nişte lucruri cosmetizate la greu, dacă nu chiar nişte contrafaceri ordinare, în timp ce situaţia de la faţa locului nu are chiar nicio legătură cu ceea ce ni se prezintă.

Din această categorie a falsurilor fac parte şi emisiunile de muzică populară - că e vorba de celebra „Tezaur folcloric" sau alte producţii de gen de la televiziunea publică, ori de programele unui canal ca Etno TV. În astfel de emisiuni, vezi mămăi sau neni îmbrăcaţi de la artizanat, ca păpuşile acelea puse într-un cilindru de plexiglas, care păşesc plini de importanţă pe tăpşan şi ne oferă, cu drag şi dor, un playback aproximativ.

Mămăile au trecut înainte de filmare pe la coafor şi şi-au tras un permanent ca la carte şi au avut grijă să-şi împrospăteze fraga buzelor cu foarte mult ruj. Domnii folclorici nu se îngrijesc prea mult de cum arată şi singura lor preocupare este să-şi susţină burta de prestigiu, de care se vede că sunt foarte mândri, cu un chimir sănătos. În apropierea rapsozilor care dau din gură pe muteşte, cu urechea la muzica din difuzor, se prind în horă câţiva tineri şi tinere, îmbrăcaţi şi ei scrobit.

Dacă închizi televizorul şi mergi prin satele de astăzi în căutarea unor astfel de realităţi ai să dai de ceva cu totul diferit. Ce horă, când tinerii de astăzi merg cu toţii la discoteca satului, dotată eventual şi cu bară de striptease? Ce folclor, când populaţia rurală ascultă într-o fericire manele, de la CD playerul cu leduri, instalat pe un raft al birtului unde toată lumea-şi bea minţile? Ce port tradiţional, când lumea satului se îmbracă cu haine turceşti sau chinezeşti, luate din angrourile de tip Europa?

De altfel, portul popular pe care-l vedem la televizor ţine doar de recuzită şi este îmbrăcat numai în minutele de filmare. Altfel, doamnele folclorice poartă straiţe Vuitton şi fote Prada.