CRONICA TV
0Sa radem in cimitir Cand se intampla sa vad "D'ale lu' Mitica", imi amintesc de un banc cu evrei, unul in care Strul ii marturiseste lui Itic: "Vrei sa-ti spun ceva? Eu cred ca Hitler asta nu prea ii
Sa radem in cimitir
Cand se intampla sa vad "D'ale lu' Mitica", imi amintesc de un banc cu evrei, unul in care Strul ii marturiseste lui Itic: "Vrei sa-ti spun ceva? Eu cred ca Hitler asta nu prea ii iubeste pe evrei". Nu bantuie nici un dictator prin aceste emisiuni, ci doar umbra unui Mitica, fara nici o legatura decat una de nume, cu actorul Mitica Popescu, sub al carui ochi se petrec cele vazute de noi pe ecran. Cineva nu-i iubeste, insa, pe tarani. Un fel de reporteri ce se vor hatri bat satele in cautarea, zice-se, a unor cazuri cu implicatii sociale. In fapt, cei adusi in fata aparatului sunt niste biete femei si barbati in varsta, scosi pe ulita satului, si care nu au alta vina decat aceea de a fi putin cu mintea aiurea, de a o nimeri ca Ieremia cu oistea in gard sau de a vorbi anapoda. Asistam, uneori, la o maieutica penibila, trista, a carei tinta sunt oameni de care ar trebui neaparat sa radem. De ce? Cand nu exista alte motive decat unele exterioare - exprimarea dificila, neintelegerea intrebarii - operatiunea se cheama pur si simplu bataie de joc.
Sa tot faci haz de o octogenara antrenata intr-o discutie despre MISA: "Care, maica, femeile alea cu chilotii asa mititei iar eu, cu pensia mea..." Fiecare cu ce-l doare. O alta sateanca este invitata sa-si dea cu parerea despre terapia pe baza de inghitirea propriei urine: "Ce parere sa am? Sa-mi dea si mie pensie, ca am 56 de ani..." Trebuie sa fi alergat mult autorii, daca nici preotul peste care au dat nu este mai breaz: "Faptul ca s-a demodat toate modele nu este bine pentru Romania, asa cum spunea si maicutele". Rolul Sfintiei Sale nu s-a terminat. Umbla zvonul ca parintele apare, uneori, imbracat cu o vesta de la Electrica. Nu cumva a primit-o "drept spaga...?" Se face un sondaj, tot pe ulita. "Este normal, ca are frati, cumnati care lucreaza la Electrica, este normal sa ne ajutam, sa imbracam lucrurile unul de la altul", ii ia apararea un enorias.
Spectacolul este garnisit cu tot felul de inserturi ("Dragos, taran iesit la bronzat", "Cimitirul se trezeste la viata") de cartoane cu caricaturi, ba exista si un fel de rubrica a corespondentei cu telespectatorii, ca sa nu mai vorbesc de cortinele muzicale al caror protagonist este un taran stirb, la vreo 80 de ani, care ii zice cu foc: "Mai Marito, un'te duci, numa-n fusta si in papuci". Sa tot radem!