Cronică de moravuri: Căile electrolizei

Electroliza a fost descoperită, în primii ani ai secolului al XIX-lea, de savanţii englezi Nicholson şi Carlisle.

Azi. Electroliza e un procedeu electrochimic prin care un electrolit, un compus chimic aflat în stare fluidă sau în soluţie, este descompus în elementele care îl alcătuiesc, în ioni, cu ajutorul curentului electric.

Ieri. Numele de origine grecească ale actorilor care participă la electroliză scot la lumină o istorisire mai puţin fadă, tehnică şi abstractă decât poate părea la o primă vedere, o poveste cu drumuri, călători, uniuni şi despărţiri.

Substanţa sau combinaţia chimică aflată în starea fluidă, de disponibilitate, reactivitate chimică, pe scurt, electrolitul compus din ioni negativi şi pozitivi, poate fi văzută ca un cuplu femeie-bărbat. Exemplul clasic este electroliza soluţiei apoase de clorură de sodiu (sare de bucătărie), în care sodiul, metalul, „bărbatul", are sarcina pozitivă, iar clorul, gazul, „femeia", pe cea negativă.

Dacă, prin această soluţie, aparent stabilă chimic, se trece un curent electric - se introduc, practic, doi electrozi legaţi la o sursă de curent continuu - lucrurile se schimbă radical: începe electroliza - descompunerea (lýsis) substanţei din soluţie, prin electricitate. Electrodul legat la polul negativ al sursei de curent se cheamă catod, de la katodos (din katá hodós, literal, drum în jos), iar anodul, anodos (din ána hodós) e electrodul pozitiv sau calea ascendentă, în sus.

Metalul din „cuplu", sodiul, componenta grea, masculină, ionul pozitiv (de la iõn, „călător", participiul unui verb care înseamnă „a merge") numit şi cation („călătorul" spre catod), va migra, atras de catodul negativ, părăsind combinaţia cu clorul, în jos, pe calea descendentă. Desprins, la rândul său, din relaţia cu sodiul, anionul („călătorul" spre anod) de clor, ionul negativ, uşor, gazos, feminin, este atras de electrodul pozitiv (anod) şi o va lua, eliberat, în sus, ána hodós.
Astfel tălmăcită, chimia ar mai avea, poate, o şansă să devină simpatică nu numai tocilarelor şi băieţilor ciudaţi. Sau, mai degrabă, ar nedumeri, o dată în plus, pe toată lumea.