Cronică de film: Viaţa e frumoasă, chiar şi la vârsta a treia

Afirmaţia din titlu e valabilă chiar şi la vârsta a treia, după cum arată filmul britanic „Hotelul Marigold", cu Judi Dench, Maggie Smith şi Tom Wilkinson, dedicat „celor bătrâni şi frumoşi".

Numele regizorului filmului, englezul John Madden, s-ar putea să treacă neobservat pentru spectatorul grăbit, dar el este autorul unuia dintre cele mai mari succese cinematografice din istorie: „Shakespeare in Love" / „Shakespeare îndrăgostit" - 7 premii Oscar în 1999. Era al doilea lungmetraj al lui Madden (specializat până atunci - vreme de aproape două decenii - în seriale şi filme TV), după, cu un an mai înainte, „Doamna Brown" (o biografie neconvenţională a Reginei Victoria).

Deşi a continuat să lucreze, cineastul n-a mai înregistrat un succes similar, filmele următoare - „Idila căpitanului Corelli" (2001), „Dovada" (2005), „Killshot - Ţinte sigure" (2008), „Datorie de onoare" (2010) - având o recepţie favorabilă, dar moderată. Iată-l acum încercând să revină în prim-plan - şi în mare reuşind - cu acest „The Best Exotic Marigold Hotel", film care poate avea „lipici" la mai multe categorii de public.

O distribuţie de staruri

Inspirat din romanul „These Foolish Things", scris de Deborah Moggach, filmul are în primul rând atuul distribuţiei. Dedicat vârstei a treia, „Hotelul Marigold" beneficiază de un original „all-star-cast", compus din venerabili actori britanici. Practic, aproape tot ce are mai valoros ecranul insular în prezent se regăseşte aici, iar fiecare din aceşti mari actori reuşeşte să se achite remarcabil de partitura sa.

O avem astfel, în primul rând, pe Judi Dench - a treia oară într-un film de John Madden, după rolul Reginei Victoria în „Mrs Brown" şi cel al Reginei Elisabeta I în „Shakespeare in Love". Despre felul în care sparge ecranul această mare actriţă - ca mai toţi actorii britanici, având la bază teatrul, şi mai ales interpretarea lui Shakespeare - nu mai are rost să insistăm.

Există apoi Maggie Smith (cele două au mai jucat împreună în „Doamnele de la malul mării", din 2004, dar şi în „La ceai cu Mussolini", al lui Zeffirelli, un alt film cu accent pe distribuţie), dar şi Penelope Wilton sau Celia Imrie.

Nici rolurile masculine nu sunt de ici-colo. În film apar Tom Wilkinson - practic, în prezent, cel mai apreciat actor britanic al generaţiei sale (aici, în rolul unui pensionar care şi-a trăit viaţa ca gay şi merge acum în India pentru a-şi reîntâlni prima iubire de acelaşi sex) -, precum şi Bill Nighy sau Ronald Pickup - pe vremuri, interpret al lui Verdi într-un serial difuzat de TVR.

Britanici şi indieni

Toate aceste personaje ajung - fiecare din propriul motiv: sejur sau alte probleme personale - pe plaiurile Indiei, într-un loc - Hotelul Marigold - prezentat de reclamă ca fiind ideal pentru cei „bătrâni şi frumoşi", dar care se dovedeşte repede a fi una dintre cele mai mari improvizaţii de pe faţa pământului. Pensionarii sunt constrânşi, de aspectele financiare şi nu numai, să rămână aici o perioadă.

Pe parcurs, atât raporturile dintre ei, cât şi cel cu hotelul şi gazdele lor, se modifică substanţial. Încât, în cele din urmă, cei mai mulţi nu numai că nu vor să mai părăsească stabilimentul, dar li se pare ca fiind şi locul ideal pentru a-şi petrece restul zilelor. Cupluri se desfac şi se fac în această poveste, la fel cum s-ar fi întâmplat şi într-un grup de oameni mai tineri.

„Hotelul Marigold" face parte din acele filme care vor să te convingă că, de fapt, viaţa este frumoasă şi ea merită să fie trăită, iar diferenţele culturale - aici, cele între britanici şi băştinaşii din India, fosta lor colonie - pot fi surmontate cu zâmbetul pe buze. Poţi să crezi sau nu asta, dar demonstraţia din filmul lui Madden are farmec şi merită să fie urmărită în sine.

Hotelul Marigold / The Best Exotic Marigold Hotel

Marea Britanie-SUA-Emiratele Arabe Unite, 2012
Regia: John Madden
Cu: Judi Dench, Tom Wilkinson, Bill Nighy, Maggie Smith
Rulează la: Cinema Union