Cristian Mungiu, despre întreruperea filmului de la MŢR: „Asociază din nou România cu termeni ca «primitivism», «fanatism», «intoleranţă»”

Regizorul Cristian Mungiu, distribuitor al filmului „120 BPM” în România, a transmis o declaraţie cu privire la incidentul de la Muzeul Ţăranului Român, de pe 4 februarie, când proiecţia filmului a fost întreruptă de un grup de credincioşi. Mungiu a explicat că un asemenea incident are consecinţe publice greu de reparat, care anulează efectele iniţiativelor pentru îmbunătăţirea imaginii României.

În declaraţia transmisă, regizorul Cristian Mungiu le-a cerut scuze spectatorilor pentru incidentul nedorit, mulţumind totodată conducerii Muzeului Ţăranului Român pentru că i-a ajutat pe distribuitori să îşi ţină promisiunea de a reprograma filmul (20 februarie, ora 18.00) în aceeaşi sală şi cu intrare liberă pentru toţi cei care au fost prezenţi la proiecţia întreruptă pe 4 februarie.

Acesta a punctat că nu la fel de simplu pot fi reparate consecinţele publice ale unui asemenea incident, în contextul în care în 2018 şi 2019, România şi Franţa colaborează pentru un sezon cultural bilateral, cu manifestări de amploare ale artiştilor români în Franţa şi ale celor francezi în România.

„Scopul acestui sezon este să combată pe cît posibil stereotipurile cu care ne percem unii pe ceilalţi şi să confere o altă imagine, mai proaspătă, mai aproape de realitate fiecăreia dintre ţări în ochii cetăţenilor celeilalte”, a precizat Mungiu.

Regizorul a explicat că atât el, cât şi alte persoane, organizează festivaluri de film cu invitaţi din străinătate tocmai pentru a le arăta că „nu suntem vampiri şi că de fapt  avem o ţară mai normală şi mai prietenoasă decât pare de la distanţă”. 

Mungiu (foto: dreapta)  consideră că un incident ca cel de pe 4 februarie riscă să anuleze în mare măsură efectele unor astfel de iniţiative reparatorii, ştirea despre incident fiind mediatizată şi asociind România din nou, cu termeni precum „primitivism”, „fanatism” sau „intoleranţă”. 

„Bănuiesc că nu e cazul să vă spun ce imagine avem noi ca români, în străinătate. Eu însumi am fost înfăţişat într-o caricatură ca cerşetor, în 2013, pe cînd eram în juriu la Cannes. Am decis atunci, în ciuda tuturor inflamărilor patriotarde din România, ca cel mai corect este să lăsăm capul în pămînt, nu ne revoltăm în tot felul de proteste publice despre incident. Pentru că ce cred oamenii despre tine nu se repară cu comunicate. Şi pentru că percepţia despre români şi România în străinătate, oricât de stereotipală şi simplificatoare ar fi, este rezultatul unor fapte, a unor întâmplări care au condus la această imagine nefericită. Iar dacă vrem să schimbăm imaginea, trebuie sa schimbăm conţinutul, nu să cosmetizăm imaginea”, a mai spus Cristian Mungiu. 

Deşi nu mai are speranţa că cinematograful poate schimba lumea, regizorul consideră că cinema-ul poate, uneori, să ne deschidă mintea pentru a înţelege lucruri despre care înainte nu ştiam sau care nu ne preocupau. „120 BPM” are potenţialul formidabil, a adăugat Mungiu, de a declanşa discuţii publice despre teme care ar trebui să preocupe şi societatea românească. 

Cineastul a explicat că „120 BPM”  „este un film despre civism, despre responsabilitate socială, despre lupta pentru drepturile oricărei comunităţi de minoritari stigmatizaţi public de superficialitatea cu care îi judecăm adesea pe cei diferiţi de noi”, nu unul mărunt, de propagandă despre libertatea sexuală sau care să îndemne la relaţii homosexuale. Mungiu a mai punctat că este un film care, a doua zi după incidentul de la MŢR, a luat 6 premii Lumiere, fiind anterior premiat cu marele premiu la Cannes, dar şi propunerea Franţei la Oscar. 

Prezentarea publică a filmului a început cu o discuţie cu tineri, liceeni, profesori, psihologi şi sociologi, despre toleranţă, despre civism, despre necesitatea educaţiei în general  (a celei sexuale în particular), singura care te poate face să-l judeci pe celalalt mai puţin stereotipal.

„Însă desigur, acea discuţie nu s-a constituit într-o ştire la fel de mediatizată precum incidentul de duminică. Pe care nu-l mai putem şterge, dar pe care îl putem folosi ca pe un declanşator al unei reacţii a noastre care să ne poziţioneze altfel, care să arate cum ne raportăm noi la acel incident. Noi ca cetăţeni şi noi ca autorităţi ale statului”, a mai explicat Cristian Mungiu. 

„Dacă aş fi Ministrul Culturii, m-aş grăbi să merg să văd filmul, ca să pot avea o reacţie în cunoştinţă de cauză, pentru ca e cazul să am o reacţie. Dacă aş fi primarul Capitalei, m-aş preocupa să aflu de ce acest film a fost difuzat în sala Muzeului Ţăranului Român şi de ce nu are Primăria ca program să redea oraşului săli de cinema mai puţin sacre, dacă aş fi poliţist, printre cei care i-au legitimat pe turbulenţi, aş aplica nişte sancţiuni. Pentru ca să întrerupi o proiecţie de film cîntînd cîntece religioase trebuie să fie la fel în faţa legii la fel de grav ca a întrerupe o slujbă în biserică cîntînd heavy metal”, a mai spus Mungiu.