COMENTARIU

Pomana pentru artisti in an electoral La inceput, au fost create in ideea de a suplini lipsurile materiale ale artistilor. "Inventatorul" lor, Adrian Paunescu, suflet mare, s-a gandit probabil sa

Pomana pentru artisti in an electoral
La inceput, au fost create in ideea de a suplini lipsurile materiale ale artistilor. "Inventatorul" lor, Adrian Paunescu, suflet mare, s-a gandit probabil sa puna in practica ideea lui Conu' Leonida cu "legea de muraturi", obligand statul sa scoata bani de unde o sti pentru a carpi buzunarele celor care au facut faima acestei tari - in literatura, arta, muzica, stiinta sau sport. A vrut sa le numeasca "pensii", dar ar fi insemnat o recunoastere publica a faptului ca asa-zisele pensii ale artistilor sunt sub limita de supravietuire. Asa incat s-a ales un alt nume - indemnizatii de merit. Pe urma s-au inventat tot felul de criterii, asa cum se ridica pe firul apei obstacole pentru ca apa sa curga in ce directie trebuie. Ba ca nu pot reveni decat celor care au implinit 60 de ani (ca si cum valoarea are de-a face direct cu trecerea anilor), ba ca trebuie sa ajunga la cei cu o situatie sociala dificila (ce inseamna asta, nu se stie cum se stabileste). Sa ne intelegem bine: pe listele cu "indemnizati", afisate ieri pe site-ul Ministerului Culturii si Cultelor, se afla si oameni mai presus de orice dubiu, ale caror merite se impunea sa fie rasplatite. Chiar si asa, ideea este generatoare de mari frustrari pentru toti ceilalti, ramasi pe dinafara, dintre care unii meritau la fel de bine ca cei norocosi. Asta e si problema: lista de nume fiind stabilita de oameni, e inevitabil ca ei sa fie subiectivi, lasand pe margine sau aducand "in teren" personaje care nu aveau ce cauta acolo, dar fac parte din "listele personale", de care se pare ca nu se poate dezice nici un presedinte, fie el de Uniune sau de Academie. O prima dovada a subiectivitatii este aprobarea propriilor cereri de catre presedintele Academiei Romane, Eugen Simion, si de catre ministrul Culturii, Razvan Theodorescu. Daca, in loc sa se gandeasca la pomeni date in an electoral, ar fi construit strategii pentru incurajarea si sprijinirea valorilor reale, "forurile" in cauza (minister plus academie, reprezentate de cetatenii "indemnizati" din fruntea lor) si-ar fi atras respectul artistilor, nu blamul lor, asa cum mai mult ca sigur se va intampla in cazul de fata. Ca sa nu mai vorbim de aceasta adevarata obsesie de a ne intoarce privirea mereu spre trecut, ignorandu-i pe cei care vor face viitorul acestor arte, adica al culturii romane, ca sa folosim cele doua cuvinte pe care toata lumea le suprasolicita in discursuri.