Cine îl aşteaptă mai bine pe Godot, femeile sau bărbaţii? De ce Samuel Beckett a interzis ca piesa să fie jucată de femei

Samuel Beckett a fost unul dintre cei mai reprezentativi dramaturgi ai secolului XX, reprezentant de seamă al aşa-numitului teatru al absurdului. Piesele sale sunt caracterizate de umor negru şi de o privire tragic-comică asupra existenţei umane, cea mai cunoscută dintre acestea, fiind „Aşteptându-l pe Godot”.

Premiera spectacolului „Aşteptându-l pe Godot” a avut loc în 1953, în Paris, iar în versiunea în engleză, în 1955, la Londra. British Royal National Theatre a votat-o, ulterior, ca cea mai semnificativă piesă în limba engleză a secolului XX, după cum scria The Independent.  

Piesa lui Beckett urmăreşte dialogul a două personaje, pe nume Vladimir şi Estragon, care aşteaptă sosirea unei a treia persone, pe nume Godot. Cei doi au o serie de discuţii, de natură politică sau existenţială, întâlnesc diverse personaje, însă Godot nu ajunge niciodată. Aşteptarea în van după Godot, exprimă, metaforic, condiţia umană şi absurditatea existenţei. 

 Piesa a fost pusă în scenă, de-a lungul anilor, în maniere diferite, regizorii abordând-o din unghiuri diferite. Totuşi, Beckett nu a aprobat niciodată abordările interpretative ale piesei lui. 

Femeile nu ar trebui să îl aştepte pe Godot

La începutul anilor 80, mai multe grupuri de femei din teatru au decis să pună în scenă piesa, însă Beckett nu a fost de acord, considerâd că femeile nu vor putea să transpună în scenă, aşa cum trebuie, cele două personaje. Dramaturgul nu glumea. În 1988, dădea în judecată o companie de teatru olandeză, De Haarlemse Toneelschuur, pentru că încercase să pună piesa în scenă cu o distribuţie formată doar din femei, după cum scrie vintagenews.com.

Argumentul principal: femeile nu au prostată 

Unul dintre principalele argumente ale lui Beckett a fost că femeile nu au prostată. Vladimir este nevoit adesea să părăsească scena pentru că trebuie să urineze din cauza problemelor cu prostata. Astfel, Beckett considera că o femeie ar fi nepăsătoare faţă de caracteristicile principale ale personajului.  

Beckett a murit în 1989, iar „Aşteptându-l pe Godot” s-a jucat cu distribuţia aşa cum şi-a dorit-o el. Totuşi, în 1991, un judecător a ridicat interdiciţia, cu condiţia ca, înainte de fiecare reprezentaţie, să fie citită o scrisoare de obiecţie din partea reprezentantului dramaturgului, scria, la acea vreme, The New York Times.

Spectacolul, cu distribuţie feminină, la Avignon

În acelaşi an, Jerome Lindon, însărcinat să protejeze integritatea pieselor lui Beckett, a încercat iniţial, la Festivalul de la Avignon, să boicoteze spectacolul „Aşteptându-l pe Godot” jucat de compania de teatru Brut de Beton. Conform aceleiaşi publicaţii, Lindon a declarat că e o piesă despre personaje masculine şi că ar fi deformată de o distribuţie feminină. 

Judecătorul Huguette Le Foyer de Costil a decis că o astfel de punere în scenă nu ar cauza daune excesive moştenirii lui Beckett, dar anularea piesei ar dăuna companiei de teatru. Astfel, spectacolul „Aşteptându-l pe Godot” a fost jucat cu distribuţie feminină.