„Cerere în căsătorie“, un spectacol în regia lui Felix Alexa, în weekend la Galaţi
0Spectacolul „Cerere în căsătorie“, de A.P. Cehov, regizat de Felix Alexa, se joacă, sâmbătă şi duminică, la Teatrul Dramatic „Fani Tardini“ din Galaţi.
Teatrul „Fani Tardini“ din Galaţi lansează în acest sfârşit de săptămână cea de-a cincea premieră a actualei stagiuni. Ambele reprezentaţii încep la ora 19.00.
„Cerere în căsătorie“, de A.P.Cehov, este un spectacol-eveniment, acest text nefiind niciodată montat pe scena gălăţeană, aceasta fiind prima colaborare a trupei de teatru gălăţene cu Felix Alexa. Din distribuţie fac parte: Cristian Gheorghe, Petronela Buda şi Lucian Pînzaru. Scenografia este semnată de Andrada Chiriac, iar ilustraţia muzicală şi lighting-ul design, de Felix Alexa.
«Cerere în căsătorie», în viziunea mea, este o piesă despre stări extreme, oameni în criză aflaţi la graniţa fragilă dintre ridicol şi tragic, excesiv de sensibili şi de o duritate inconştientă. O tragi-comedie. Toată acţiunea se petrece în timp real şi e fascinant să vezi cum o umanitate dezlănţuită trece prin toate stările posibile, în doar o oră de viaţă, a spus regizorul Felix Alexa, despre acest spectacol.
Actorii Petronela Buda şi Lucian Pînzaru, în „Cerere în căsătorie“ FOTO Tudor Predescu
Scrisă în 1888, piesa „Cerere în casatorie“ a cunoscut, încă de la primele reprezentaţii în Sankt-Petersburg şi Moscova, un adevărat succes, devenind repede populară în orăşelele de pe întreg teritoriul Rusiei. Apelul la farsă, adică la un tip de comedie neconsacrat, constituie una din manifestările de seamă ale instituţiei cehoviene. Cu alte cuvinte, Cehov a deplasat o formă de la periferia literaturii spre centrul ei, a realizat un act de consacrare a unui tip de expresie subliterară. După unii cercetători, aceasta ar şi constitui dinamica apariţiei şi a lansării formelor noi în sfera marii literaturi. Cehov a amplificat, în raport cu comedia clasică, distanţa dintre caracterul obiectiv de dramă şi structura de comedie. Substanţa obiectivă a comediei cehoviene este de tragedie, iar structura este de farsă. Deosebirea fundamentală dintre comedia clasică şi cea cehoviană este asociabilă diferenţei dintre dramă şi tragedie. Caracterul episodic al comediei clasice, este înlocuit de o comedie totală. Care însă nu poate fi alimentată de drama unui accident, ci de tragedia unei condiţii. La Cehov, tragedia nu se poate manifesta decât prin farsă, dar farsa nu este un semn al tragediei, ea este tragedia însăşi.