Capodopera lui Mary Shelley

Joi, 18 august, celebrul roman „Frankenstein“ va fi distribuit împreună cu ziarul „Adevărul“, la preţul de 12,99 lei. Personajul mitic al Monstrului este popular datorită numeroaselor ecranizări, dar lectura cărţii iniţiale poate fi sursa a numeroase surprize.

Însăşi viaţa autoarei cărţii, Mary Wollstonecraft Shelley (1797-1851) - fiică a proto-feministei Mary Wollstonecraft şi soţie a marelui poet romantic englez Percy Bysshe Shelley -, ar putea fi subiectul unui roman. Scurta viaţă a cuplului Shelley (poetul a dispărut la doar 30 de ani, urmare a unui accident naval) ar face să pălească de invidie pe cele mai multe dintre marile figuri ale rebelilor ani '60 ai secolului care le-a urmat, prin excesul căruia acesta i s-a dedat, pe plan intelectual în primul rând. Deviza „live fast, dye young", lansată cu 150 de ani mai târziu, a fost aplicată avant la lettre de multe dintre marile figuri ale romantismului european.

O noapte mitică

Să reţinem doar că singura operă literară a lui Mary Shelley, capodopera „Frankenstein", a fost scrisă ca urmare a unui pariu - făcut în vara lui 1816, la vila lui Byron de lângă lacul Geneva - între Shelley, viitoarea sa soţie Mary, lordul Byron şi John Polidori; provocarea consta în a scrie fiecare câte o povestire de groază.

Mary Shelley avea 18 ani când a început să scrie cartea. Prima ediţie, anonimă, a fost publicată la Londra în 1818. Numele autoarei apare de-abia pe cea de-a doua ediţie, publicată în Franţa în 1823.

Noaptea mitică a genezei lui „Frankenstein" a fost recreată de regizorul englez Ken Russell în filmul său „Gothic" (1986), în maniera sa excesivă şi flamboaiantă. Mary Shelley este interpretată, aici, de Natasha Richardson, iar viitorul său soţ de Julian Sands.

Limitele modernităţii

Dacă din punct de vedere stilistic, în istoria literaturii, Mary Shelley este depăşită de alte autoare, se poate spune că ea este scriitoarea care a creat personajul cel mai cunoscut, cel mai iconic, şi chiar cel mai reuşit personaj masculin imaginat de o autoare (dacă considerăm Creatura, totuşi, ca fiind un bărbat).

Numeroasele ecranizări cinematografice şi adaptări ale „mitului" Frankenstein - deşi, multe dintre ele, de mare valoare - au îndepărtat, într-un fel, publicul de sensurile iniţiale ale cărţii lui Shelley, punând accentul pe dimensiunile de horror şi de science-fiction ale acesteia (Brian Aldiss demonstra că „Frankenstein" ar trebui să fie considerat prima carte SF adevărată, tot el scriind şi ficţiunea conexă „Frankenstein Unbound", ecranizată de Roger Corman în 1990; aici, Mary Shelley este jucată de Bridget Fonda, iar Percy Shelley de Michael Hutchence, regretatul solist al trupei rock australiene INXS).

Raportându-ne la epocă, se poate vorbi despre elemente de romantism şi de roman gotic în carte (deşi Mary Shelley este mult peste o Ann Radcliffe, cu „Misterele din Udolpho"). „Frankenstein" este însă, în primul rând, un roman filozofic despre limitele cunoaşterii şi ale ştiinţei moderne, aflată în plină expansiune la acea vreme, precum şi despre riscurile omului care îşi asumă şi arogă calitatea de Demiurg. Subtitlul cărţii - „Prometeul modern" - indică cu claritate acest lucru şi intenţia cu care Shelley şi-a scris opera. Actualitatea tematică a romanului devine astfel incontestabilă.