Au jefuit soldaţii români teatrele din Odessa?
0În 1945, Tribunalul Poporului l-a anchetat pe Ion Aurel Maican, fost director al Teatrului National din Odessa între 1943-1944. Documentele anchetei,primite de autoare de la doamna Lily Maican, sunt aduse, în premiera, în atentie de revista Historia, si refac tabloul activitatii acestei institutii în vremurile tulburi ale marii conflagratii mondiale.
La 16 octombrie 1941, dupa un lung asediu, românii cuceresc Odessa, port la Marea Neagra si important punct strategic. Oras cu vechime, de o rara frumusete, fusese întemeiat de ducele Armand Richelieu, ruda a cardinalului Richelieu din Franta lui Ludovic al XIV-lea. Decretul din 17 octombrie anunta mutarea capitalei Transnistriei de la Tiraspol la Odessa; totodata si a celor mai importante institutii socio-economice si culturale
Prin decretul nr.1 din 1 august 1941, semnat de Ion Antonescu, teritoriul dintre Nistru si Bug devenea provincie organizata temporar sub administratie civila româna. A fost o recompensa a nemtilor pentru faptul ca trupele române au participat la operatiunile militare de peste Nistru. La 19 august 1941, Ion Antonescu l-a numit guvernator al Transnistriei pe Gheorghe Alexianu, caruia i-a revenit sarcina sa refaca si sa administreze tinutul. Administratia civila a fost numita dupa ce trupele sovietice s-au retras din calea celor germane. În urma jafului sovietic si apoi a celui german în tinutul transnistrean era haos, populatia, la rândul ei, se dadea la jaf. Guvernamântul (denumire data de nemti unor regiuni ocupate de ei) trebuia sa impuna cât mai repede o desfasurare normala a vietii pe plan social, economic si cultural.
La Odessa, pe lânga administratia civila a functionat si un comandament militar cu misiunea de-a mentine ordinea si siguranta orasului. Specialisti si functionari, din toate domeniile, chemati din Bucuresti, Basarabia si Bucovina, si-au desfasurat activitatea în aceasta provincie pâna la 29 ianuarie 1944, când s-a încheiat administrarea civila si s-a instaurat una militara, condusa de generalul Gheorghe Potopeanu. Cei care s-au dus sa lucreze în Transnistria au avut salarii foarte mari în comparatie cu cele al functionarilor localnici: doua salarii în lei si înca unul în marcile speciale de ocupatie - RKSS (Reichskreditkassenschein, marca germana speciala, utilizata pe teritoriile rusesti aflate sub ocupatie; un salariu în RKSS ehivala cât doua salarii în lei). Sub influenta sovietica, dupa 23 august 1944, s-au declansat o serie de arestari. O parte din acei specialisti si functionari au fost anchetati si târâti, de catre Tribunalul Poporului, în procese de tradare a poporului român. Este si cazul regizorului de teatru Aurel Ion Maican.
Citeşte continuarea articolului pe site-ul historia.ro