Asasinarea lui Ioan Petru Culianu, un mister nerezolvat
0S-a petrecut la mii de kilometri distanță, dar este, fără îndoială, una dintre marile enigme ale literaturii române. Deși au trecut două decenii de la tragicul eveniment, FBI nu a reușit să-l prindă pe ucigaș.
Scena este o baie de la etajul 3 al Universității din Chicago, data este 21 mai 1991, iar unul dintre cele două personaje principale este Ioan Petru Culianu, strălucit istoric și filozof al religiilor, emigrant, opozant al regimurilor Ceaușescu și Iliescu și, nu în ultimul rând, autor al unor splendide povestiri și romane.
În jurul prânzului, imediat după terminarea unui curs, Culianu intră în baia respectivă. Aparent, era singur. Nu se știe exact dacă asasinul era ascuns într-o cabină a toaletei sau l-a urmat pe profesor la baie. Cert este că l-a executat cu un singur foc de armă în ceafă. Cadavrul a fost descoperit ceva mai târziu de un student.
Ancheta a fost condusă de FBI și nu a dus nicăieri. Crezându-se într-un film (în acel an ieșea pe piață Tăcerea mieilor de exemplu), agenții au verificat ipoteza unui asasinat de natură ocultă sau mistică, având în vedere profesia lui Culianu. Când nu a dus nicăieri, au trecut la verificarea studenților, sperând să găsească vreun nemulțumit de note sau ceva de genul ăsta. Surprinzător, poate și datorită faptului că Ioan Petru Culianu era un profesor strălucit, nu au găsit niciunul.
Ucis de securiști?
Până la urmă, singura ipoteză care pare să se fi conturat mai precis, dar care nu a fost însușită de ancheta oficială, a fost cea a unui asasinat de natură politică. Mai mulți factori par să o susţină, deși, repet, niciunul nu a fost confirmat oficial.
Unu: personajul. Culianu fusese un opozant al regimului comunist, cu care refuzase să colaboreze în țară și pe care îl criticase după fuga sa. Personaj integru, se îndepărtase de Mircea Eliade din cauza trecutului său legionar și, imediat după Revoluție, a lansat atacuri dure la adresa lui Ion Iliescu, pe care îl acuza de confiscarea Revoluției. În plus, se întâlnise cu Regele Mihai I, a cărui revenire la conducerea României o susținea.
Doi: contextul. Inițial extaziat de căderea lui Ceaușescu, Culianu a realizat că Revoluția nu a fost altceva decât o lovitură de stat. Așa că făcea numeroase declarații incendiare referitoare la situația din România. Și lumea îl asculta deoarece era un intelectual strălucit, cu un renume impecabil atât în Europa, cât și în America.
Trei: circumstanțele vieții personale. Anterior asasinatului, Culianu a primit mai multe telefoane și scrisori de amenințare de la presupuse organizații legionare. El credea că în spatele lor se aflau oamenii fostei Securități, care intraseră în slujba noului regim de la București și a mărturisit acest lucru mai multor prieteni apropiați.
Patru: metoda asasinatului. O lovitură executată curat, fără urme, într-un stil marca KGB. Un asasin întâmplător sau neprofesionist nu ar fi lucrat atât de curat.
Însă fără martori, fără alte probe fizice, fără nimic palpabil, toate rămân în zona nisipurilor mișcătoare ale supozițiilor.
Citiţi mai multe poveşti despre vieţile scriitorilor pe blogul Devoratorului de cărţi