Armata secretă fondată de veteranii nazişti
0Potrivit unor documente descoperite în arhivele germane, în primii ani după Al Doilea Război Mondial, foşti membri ai Waffen SS şi Wehrmacht au fondat o armată secretă în vederea protejării Germaniei împotriva sovieticilor.
Dosarul de 321 de file a zăcut neobservat în arhivele BND (serviciile de informaţii externe germane) timp de aproape şase decenii. Ieşit la iveală abia acum, documentele ne arată un capitol necunoscut, misterios, din istoria postbelică a Germaniei. Ele demonstrează existenţa unei coaliţii a aproximativ 2000 de foşti ofiţeri – veterani ai SS şi armatei naziste – care au decis să organizeze o armată secretă în Germania anului 1949. Aceştia s-au pregătit fără un mandat din partea guvernului german, fără cunoştinţa parlamentului şi, după cum arată documentele, eludând directivele forţelor de ocupaţie Aliate.
Ţelul acestor ofiţeri era de a apăra noua Germanie de Vest împotriva agresiunii sovietice în primii ani ai Războiului Rece şi, pe plan intern, organizarea unui front împotriva comuniştilor în cazul unui război civil. Astfel, ofiţerii au strâns informaţii despre politicienii de stânga precum social-democratul Fritz Erler, unul din personajele-cheie ale reformării Partidului Social-Democrat după război, şi i-au spionat pe tinerii suspectaţi de simpatii comuniste, precum Joachim Peckert, cel care avea să devină, în anii '70, oficial de rang înalt la ambasada germană de la Moscova.
Documentele au fost descoperite întâmplător. Istoricul Agilolf Kesselring a găsit aceste documente (care au aparţinut de Organizaţia Gehlen, predecesorul actualei agenţii de informaţii de externe) în timp ce lucra pentru o comisie istorică independentă angajată de BND pentru cercetarea istoriei agenţiei. Kesselring a descoperit documentele înregistrate în arhivă sub numele de „Asigurări” căutând informaţii despre numărul de angajaţi ai BND. Însă în loc să dea peste acte de asigurări, Kesselring a descoperit ceva spectaculos: documentele care atestă existenţa armatei secrete a Germaniei postbelice.
Dosarul este însă incomplet, aşa că informaţiile trebuie tratate cu reţinere. Chiar şi aşa, conţinutul său atestă uşurinţa cu care standardele democratice şi constituţionale au putut fi ignorate şi ocolite în primii ani ai Germaniei de Vest. Potrivit documentelor, Cancelarul Konrad Adenauer a aflat de existenţa acestei organizaţii paramilitare abia în 1951, iar atunci a hotărât să nu o desfiinţeze.
În eventualitatea unui război, această armată secretă putea strânge până la 40.000 de soldaţi, iar implicarea în acest proiect a unor figuri importante din viitoarea armată germană, Bundeswehr, arată cât de serios se gândeau nemţii la posibilitatea izbucnirii unui nou război. Între personalităţile implicate în armata secretă se număra şi Albert Schnez, fost colonel în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial şi ofiţer încadrat în Bundeswehr încă de la fondarea sa în 1955. Potrivit documentelor, Schnez ar fi declarat că proiectul de a construi o armată clandestină a fost sprijinit şi de Hans Speidel, cel care va deveni, în 1957, Comandantul Suprem al Armatei Aliate din Europa, şi Adolf Heusinger, primul inspector general al Budeswehr.
Kesselring, istoricul care a descoperit dosarul şi care a scris un studiu pe baza acestuia, are legături de familie cu domeniul istoriei militare şi cu Schnez, care a lucrat în timpul războiului cu bunicul său. Poate de aceea, în studiul său, Kesselring nu prezintă o imagine 100% obiectivă a lui Schnez: nu menţionează legăturile sale cu grupările de dreapta şi descrie acţiunile de spionaj asupra stângiştilor drept „controale de securitate”. Întrebat despre aceste lucruri, istoricul a declarat că se va ocupa de ele într-un studiu mai detaliat pe care îl va publica în viitor. Însă BND a făcut publice documentele descoperite, astfel că ne putem forma singuri o părere despre ce s-a întâmplat cu armata clandestină.
Frica de o invazie sovietică
Proiectul a fost demarat în Şvabia, regiunea din jurul oraşului Stuttgart, acolo unde Albert Schnez (foto) , pe atunci în vârstă de 40 de ani, era implicat în comerţul cu lemn, textile şi obiecte casnice, iar în paralel organiza întâlniri cu veteranii diviziei de infanterie 25. Foştii soldaţi se ajutau între ei, îi întreţineau pe orfanii şi văduvele camarazilor şi discutau despre vremurile trecute şi prezente. Întotdeauna, dezbaterile lor ajungeau la aceeaşi întrebare: ce să facă dacă ruşii sau aliaţii lor invadează Germania? La momentul respectiv, Germania de Vest nu avea încă armată proprie, iar americanii îşi retrăseseră o bună parte din forţe încă din 1945.
Citeşte continuarea pe historia.ro